Ce incepusem sa zic.

Vroiam sa zic ceva despre Ecaterina a II-a a Rusiei. Despre barbata-su care se juca cu soldatei de plumb in timp ce ea se juca in dormitor cu un soldatel adevarat (contele Orlov).
Asa am ajuns pe firul ideii la pictorul de curte Levitzki si de acolo la ducesa (dupa altii contesa) Ursula Mniszeck (sau Mniszech). Aici drumul s-a infundat pentru ca habar nu am cine a fost aceasta femeie si nici nu am reusit sa aflu pe internet (tot ce am gasit a fost o firma din China care face reproduceri in ulei dupa tabloul asta).
In orice caz, atunci cand am vazut tabloul mi-am adus aminte de el. Cand eram in facultate cumparasem o carte despre pictura rusa. Dintre toate tablourile de epoca (majoritatea ale lui Levitzki), asta statea deoparte. In rest, cam toate celelalte erau picturi cu oameni impaiati.
Chiar daca are un gat anormal si atentia pictorului se iroseste in textura satinului, nasul ala un pic rosu, gura intredeschisa imperceptibil si privirea care trece pe langa tine oprindu-se nicaieri dar totusi vie te fac sa crezi ca femeia asta chiar a trait.