Friday, April 09, 2010

PRINCEPELE


Marin Sorescu spunea odata despre Eugen Barbu ca este asemeni unui bumerang - oricat de departe am incerca sa-l aruncam, sa-l scoatem din literatura canonica romaneasca, el se va intoarce.
Citisem “Groapa” (de cateva ori chiar) si sincer mi-a fost teama sa mai citesc ceva scris de Eugen Barbu gandindu-ma ca nu am sa mai gasesc o alta carte la fel de buna. Asta pana am citit "Princepele".

S-a spus (insa sincer eu nu cred) ca este o carte cu cheie, ca Princepele este G.G. Dej. Asta pentru ca a fost scoasa in '69 cand Ceausescu nu se ridicase inca prea tare in scari (daca era scoasa in anii ‘80 puteam sa jur ca-i depre Ceausescu). Spun ca nu cred pentru ca puterea corupe constiinta in mod identic dupa un tipar prestabilit care nu tine cont de epoca, de natiune ori de educatie. Princepele este Dej, este Stalin, Hitler, Ceausescu sau Napoleon in egala masura. Megalomania Princepelui este universala - poate sa fie Canalul Dunare-Marea Neagra, Reichstag-ul, Casa Poporului, Hausmanizarea Parisului sau canalul Baikal-Amur. Oile negre vor ajunge intotdeauna la Auschwitz, in Siberia sau la Sighet. Puterea totalitara vine intotdeauna la pachet cu lingusitori si detractori, cu propaganda si sfetnici rai. Princepelui i se taie capul, o moarte violenta asa cum vor avea parte multi altii asemeni lui, fie ca sunt impuscati la Targoviste, exilati in mijlocul Atlanticului sau sfarsesc otraviti prin buncare.
Si mai cred ca aceasta carte nu a fost interzisa ori cenzurata, pentru ca tot ce se intampla acolo este atat de abisal, atat de dus dincolo de limitele umanului, incat nimeni nu s-a putut recunoaste in personajele cartii. Blasfemiile, orgiile si perversitatile sexuale aberante, decaderea de neinchipuit a conditiei umane, cruzimile si mortile violente, sunt dincolo de falsa senzatie de normalitate pe care o traiesc regimurile totalitare.
In “Princepele” nu exista lupta intre bine si rau. Este lupta raului impotriva altui rau. Intr-o scena memorabila, Neftiotache Buhus (un personaj gretos, scriitor transformat din lingau de curte in detractor ordinar) este luat pe sus intr-o seara si aruncat in “...marea hazna unde cadea un suvoi plin de duhoare in galagie mare. Acolo il aruncara ca pe nemic in magma puturoasa care colcaia si scotea aburi verzi
Aceasta pedeapsa trebuia sa serveasca drept invatatura de minte celorlalti scriitori care incepusera sa carteasca pe seama Princepelui
“ – Iertare, Stralucirea Ta! zise cu glas induiosat si infricosat Neftiotache Buhus, mai inghitind mizeria in care sta.
- Cacat ai mancat pe seama mea, mai mananca! zise Princepele si cu papucul lui scump de safian il impinse de tot in cloaca, unde teribilul pamfletar muri pana in zori intr-o lunga si grea agonie”


"Princepele" cu tablourile lui grele de detalii si cuvinte uitate este un basm - o spune si autorul. Asemeni basmului, cartea nu apartine unei epoci, unui curent sau gen literar. Un basm este facut sa ramana si sper ca asta se va si intampla.

Thursday, April 08, 2010

Colorata maine-i gata

Am dat peste poza asta pe Flickr si e o datorie de onoare, cred, sa nu o tin ascunsa.
Asadar, "Nu dati banii pa prostii / Faceti poze la copii"