Tuesday, December 23, 2008
Tuesday, December 09, 2008
Intoarcerea
Un film in trei personaje (dintre care doi copii), care a luat peaste 20 de premii si 12 nominalizari. Un film, in concluzie, ca un tanc rusesc - fara detalii inutile si gata sa te demoleze.
Pe scurt este povestea a doi frati (Ivan si Andrei) care isi re-intalnesc tatal dupa o absenta a acestuia de 12 ani si pleaca toti trei la pescuit pe o insula lacustra.
La inceput copiii sunt bucurosi ca-si revad tatal pe care nu-l stiau decat dintr-o poza veche. Ca o paranteza, scena in care copii il revad prima data pe tatal lor in timp ce acesta dormea, face o trimitere la tabloul "Plangere la moartea lui Isus" a lui Andrea Mantegna, o simetrie Tarkovskyana gen Nostalgia / Pierro della Francesca.
Insa odata plecati in calatorie, relatia dintre copii si tatal lor pe de-o parte si relatia dintre frati pe de alta, devine tot mai tensionata, escaladand dramatic spre final.
Despre cum joaca cei doi pusti in film nu prea mai sunt multe de zis (in special Ivan, baiatul cel mic). Absolut fantastici. Copii care au opinii, care stiu de ce vorbesc, stiu de ce tac sau de ce plang. Ii vezi cum gandesc partiturile colosale pe care le au de jucat.
Imaginea completeaza povestea. Cadre superbe, compozitii clare, simple, miscarile de camera putine si plutite. Etalonajul in nuante reci de albastru nu este un moft, face parte din poveste si din starea care ti-o transmite filmul in ansamblu.
Imaginile alb negru de mai jos sunt fotografiile pe care le fac ce-i doi copii si care apar cand filmul se sfarseste.
Superb.
Thursday, December 04, 2008
Scurta consemnare, fara legatura cu ceva anume.
Dormea.
In picioare cu pantofi a caror talpa era deslipita in bot (ca in imaginile cliseizate ale cersetorilor din desene animate). Pe cap palarie de cowboy. Pe ochi avea masca din aia pentru somn de frumusete, iar deasupra lui, pe perete, era o priza... in care-si pusese player-ul MP3 la incarcat.
Vise placute..
Wednesday, December 03, 2008
Damnatio Memoriae
Tabloul il arata pe Isus copil cu un halou din aur. Lucrul care-l face interesant este acela ca in cadru mai apar 3 maini enigmatice.
Tabloul este un bun exemplu de "Damnatio Memoriae". Probabil nimeni nu ar fi aflat niciodata ale cui sunt perechile de maini, daca tabloul nu ar fi fost copiat in secolul XVII de un artist numit Pietro Facchetti, inainte de a i se face « Photoshoping » cu foarfeca.
Mainile Madonei din tablou, apartin Giuliei Farnese (Giulia la Bella - cum ii spuneau contemporanii). Cu ceva vreme in urma am postat pe celalalt blog al meu un tablou care mi-a placut (si inca imi mai place, fireste). Tabloul se numeste "Doamna cu Unicorn" pictat de Rafael.
Tabloul o infatiseaza chiar pe aceasta Giulia Farnese. De unde se vede treaba ca la vremea ei era o persoana extrem de notabila. Si nu avea cum sa nu fie din moment ce era amanta Papei Alexandru al VI-lea – respectiv barbatul care se arunca la picioarele ei. (Papa Alexandru al VI-lea a fost printre altele tatal Lucreziei Borgia - vezi "Bartolommeo Veneto - Portretul unei Femei"). Tabloul cu adorarea ... lui Isus i-a fost comandat lui Pinturicchio de catre Papa, dimensionat perfect sa incapa deasupra patului. Cum genul asta de pictura imorala nu putea sa stea prea mult pe peretii Vaticanului, tabloul a fost un pic ajustat cu fierastraul dupa moartea "preafericitului". Iar dupa cativa ani a disparut cu totul si in locul lui a fost instalata o tapiserie.