Monday, July 31, 2006

Rach 3

Konstantin Somov - portretul lui Rachmaninoff

Sunt oameni care strang timbre, altii cutii de chibrituri iar altii, altele. Am gasit pe internet pe cineva care colectioneaza "Rach 3" -uri.
"Rach 3" este prescurtarea concertului numarul 3 de Rachmaninoff. O piesa extrem de solicitanta din punct de vedere tehnic din cate am inteles.
Aici este site-ul.
Colectionarul da note versiunilor si le comenteaza. Spre exemplu Vladimir Horowitz are nota 10 iar Rachmaninoff insusi are nota 7. Legendara interpretare a Martei Argerich are nota 8 "....din punct de vedere muzical este aproape un dezastru - spune colectionarul - insa un pianism incredibil".


Varianta pe care am ascultat-o eu este si cea mai populara. Este a lui David Helfgott si pe care filmul "Shine" a facut-o celebra. Are nota 1.5 (din cate am inteles ii lipsesc sute de note si este ceva oribil).

Thursday, July 27, 2006

Apa Sambetei - jurnal de carte (03)

Sunt undeva pe la inceputurile occidentalismului in Tara Romaneasca (curios, in marea lor majoritate croite sub influenta ruseasca odata cu domniile regulamentare).
Am vrut sa vad cine a fost Kiseleff, si mai ales cum arata acest om despre care nu stiam decat lucruri vagi si faptul ca a lungit Calea Victoriei pana la Casa Scanteii.
Numele lui intreg era Pavel Dmitrievici Kiselev (citit, din cate am inteles, Kiseliov. Kiseleff era semnatura lui frantuzita). A luptat la Borodino impotriva lui Napoleon, a fost casatorit cu Sofia, contesa Sofocki, si a murit la Paris in 1872. Aici intr-un tablou de Franz Krüger.

Monday, July 24, 2006

"Cum arta a facut lumea"

Doi psihologi din Arizona (Sheldon Solomon si Jeff Greenberg) au facut urmatorul test:
Doua grupe de studenti - un grup de republicani si unul de democrati.
1) Fiecare subiect trebuie sa puna o portie de sos foarte iute in doua castroane si sa le dea - unul unui republican si unul unui democrat.
Rezultatul in prima faza: cantitatea de sos a fost aproximativ egala.
2) Subiectii completeaza un formular cu intrebari legate de moarte.
3) Se repeta procesul cu portionarea sosului iute.
Rezultatul: indiferent de grupul din care veneau, cantitatea de sos a fost aceiasi pentru cei de aceiasi culoare politica si dubla pentru cei cu viziuni opuse.


Unul din craniile imbracate in lut, descoperite la Jericho.

Experimentul a fost parte a unui episod dintr-un documentar facut de PBS. "Cum arta a facut lumea", iar episodul s-a numit "To Death and Back".
Sheldon Solomon spune la un moment dat: "... arta nu face altceva decat sa ia mediul inconjurator si sa ne dea control asupra lui, sa remodeleze lumea din jurul nostru si sa-i dea propria noastra imagine".

Thursday, July 20, 2006

Dulcimer Player Deluxe


In seara asta David Schnaufer, "Dulcimer Player Deluxe".
Dulcimerul Apalach-ian vine din Germania (adus de emigrantii germani in America sub forma titerei in secolul 17).

Schnaufer spune ca "[dulcimerul] e inca un animal salbatic - inca nu a fost domesticit".
Excelent albumul

Wednesday, July 19, 2006

Adele - O femeie de milioane

O voce de femeie cu treceri impresionante de la accentul german (pentru cuvintele nemtesti) la accentul englez, facea o invitatie la "Neue Galerie" din New York sa vedem portretul Adelei Bloch Bauer (I).In 1907, la Vienna, Gustav Klimt picta portretul Adelei Bloch Bauer. In ulei si in aur. Tabloul fusese comandat de Ferdinand Bloch Bauer - un evreu cu avere uriasa din Austria acelor vremi.
In 1925 Adele moare, insa lasa prin testament acest tablou Galeriilor Nationale Austriece.
Odata cu venirea razboiului, barbata-su (Ferdinand) fuge in Elvetia iar tabloul si toate averile lui sunt confiscate de nemti. Ferdinand fiind mostenitor al tabloului (inaintea tuturor) ii schimba traiectoria. In testamentul lui din 1945, mostenitori ai averii lui sunt rudele lui. Printre ele si o nepoata Maria Bloch Bauer (casatorita Altman)
Aceasta Maria Altman dupa ce reuseste sa scape de Holocaust, ajunge in America. Dupa 60 de ani de la confiscarea tabloului de catre nemti (timp in care tabloul a trecut prin diverse maini si in final expus la Vienna), deci dupa 60 de ani, in 1999, Maria Altman da in judecata statul austriac - sa-i dea inapoi tabloul. Urmeaza o serie lunga de procese si cheltuieli fabuloase care au luat sfarsit in Ianuarie anul asta. Austria a pierdut tabloul. Pe strazile Viennei erau afise prin care isi luau ramas bun de la Adele.Luna trecuta Adele a fost cumparata pentru o suta treizeci si cinci de milioane de dolari. Suma este atat de mare incat nici nu ma impresioneaza. Suna abstract. Nu stiu daca exista vre-un alt tablou pe care cineva sa dea o asa suma fabuloasa.

Cumparatorul - un evreu cu o avere uriasa din America acestor vremi: Ronald Lauder, mostenitorul imperiului cosmetic "Estee Lauder" si proprietarul galeriei "Neue Galerie" din New York.

Tuesday, July 18, 2006

Femeia cu voal


In nicio alta pictura nu am vazut priviri odihnindu-se, ochi lunecand in gol asa cum sunt in "Femeia cu voal" a lui Rafael.
Pe urma este si mana dreapta, care doar in teorie este a femeii.
Geniu.

Monday, July 17, 2006

Un tablou naucitor


Aseara mi-a trimis cineva prin e-mail fotografia asta. Tabloul din cate am inteles este deja celebru. Nu poti sa comentezi nimic la el. Este "incomentabil". La inceput am fost ciuruit de atata prost gust.

O paranteza. Este suficient sa -ti imaginezi "frumosul-in-arta" curgand ne intrerupt printr-o teava. Din loc in loc teava-i crapata. Cate-o picatura cade prin crapatura intr-un lighean cu apa statuta. Zeama aia este kitschul.
Cand Dali a facut pestele lui de sticla nu-si imagina ca o sa ajunga in cartierul Militari, pe televizorul Diamant, vecin de mileu cu pescarul japonez.
Kitschul (in marea majoritate a cazurilor) este rezultatul distilarii unui lucru care candva a fost de bun gust. Cred.

Revin la tablou si la ce m-a determinat sa nu-l consider kitsch.
Spectaculos este faptul ca pictura este de factura narativa. Spun spectaculos pentru ca INTOTDEAUNA kitschul este decorativ si niciodata narativ.
Tabloul asta e adevarat. Nu-i nimic de forma. Totul e "pe bune".
Stefan cel Mare e la Iasi la Palatul Culturii, si-a pus vinul intr-un fel de pahar de coniac, toti sunt veseli, se bucura de vin. Au devenit umani. Voievodul nu face un toast. El da "noroc" barbateste. Calendarul care a intrat grabit in compozitie ne arata fara echivoc faptul ca este ziua lui Ceausescu.

P.S. Aseara ma uitam la pictura fara sa-mi dau seama cu cine seamana Nicolae C. "...parca asta nu a avut niciodata despicatura aia in barba". Si in clipa aia m-am luminat. Cu Becali seamana.

Saturday, July 15, 2006

Sindromul Cotard

Exista un sindrom foarte rar si foarte straniu. Eu nu auzisem de el pana nu de mult. Este o boala mintala numita "Sindromul Cotard" - dupa numele celui care a descoperit-o si care la inceput a botezat-o "le délire de négation".
Cei care au acest sindrom cred defapt despre ei ca nu exista.
Trecand de la serios la gluma, am instalat ieri pe blog o harta care-mi arata cati vin sa citeasca blogul meu si de unde vin. Era un punct minuscul pe New York. Ala eram eu. Deci exist. M-am linistit.

Apa Sambetei - jurnal de carte (02)

30.000!
Sunt oameni care scriu atat intr-o luna. Pentru mine este enorm. Scriu de un an si jumatate. Poate si mai mult.
Am terminat de copiat toate ciornele si m-am apucat sa "coafez" prima parte. Am inceput prin a inversa varstele si tatii a doua personaje minore. Fac loc pentru o "plantatie".

Thursday, July 13, 2006

The last good deal in New York



Azi am auzit ca de la 1 August Metropolitan Museum of Art scumpeste biletele. De la 15 la 20 de dolari. Dar partea buna este ca pretul ramane in stadiul de "pret recomandat". Pe scurt, platesti cat vrei.
"The Met is the last good deal in New York. . . . It's like Central Park and the Met are for everybody. It's one of the things that makes New York really great."

Wednesday, July 12, 2006

Oi


Am vrut sa postez o poza pe care-am facut-o acum doi ani la Luvru, in sala unde-i Gioconda. Nu stiu pe unde naiba am pus-o. Am gasit ceva similar pe internet. O idee deja fumata, normal, dar care insa imi aminteste de jocurile piramidale care erau la un moment dat prin Bucuresti. Se strangeau gloatele pe strada sa vaneze castigul sau dupa cateva zile sa-i huiduiasca pe aia de i-au jefuit. La fel aici.
Este cald, lumea este galagiosa, transpira, lumina bliturilor se izbeste in geamul anti-glont...beeeheee

Tuesday, July 11, 2006

Furtuna



Exista lucruri pe langa care ai trecut de zeci de ori si le descoperi deabia cand treci a suta oara. Asa am patit eu cu "Furtuna" lui Giorgione.
Si mai grav, mereu am dat pagina traind cu impresia ca este una din picturile stereotipe ale cinquecento-ului. Femeie alaptand, contorsionare, peisaje, bla bla bla... Cu coada ochiului o femeie alaptand un copil. Si treceam mai departe.
Nici macar nu cred ca am bagat de seama ca femeia e goala!!!

Acum o saptamana am descoperit una dintre cele mai fascinante picturi pictate vreodata: "Furtuna" de Giorgio Barbarelli da Castelfranco sau Giorgione. O pictura despre care nu stiam nimic, nimic, nimic.
Un anticar venetian din vremurile de atunci il pomeneste printre alte insemnari "Soldat si Tiganca". Dar pot sa fie foarte bine Adam si Eva sau orice alta metafora. De ce femeia alapteaza in timpul unei furtuni? Si de ce se uita la mine iar soldatul la ea? De ce este o apa intre barbat si femeie? Ce reprezinta podul in ruina? De ce inainte sa picteze barbatul, Giorgione a pictat o alta femeie (descoperita la radiografie).

O carte excelenta care vorbeste printre altele despre "Furtuna" lui Giorgione este "Mysteries of the Rectangle : Essays on Painting" de Siri Hustvedt.

Monday, July 10, 2006

Mille neuf cent quatre-vingt-neuf

Am sa scriu maine despre "Furtuna" lui Giorgione. In seara asta doar o fotografie din Decembrie 1989 - Muzeul de Arta al Romaniei:

Thursday, July 06, 2006

Corto Maltese


Acum vreo zece ani, pe cand eram in facultate si citeam carti stufoase, am ajuns la "Zbor in bataia sagetii" a lui H.R. Patapievici.
Au supravietuit astor zece ani doar cateva idei din cartea asta. Despre Rubliov, despre salvarea prin prieteni si despre Corto Maltese (un personaj din vremea copilariei lui H.R.P. si caruia ii este cumva tributara evolutia culturala de mai tarziu. Sau asa am inteles eu )
Azi mi-am adus aminte de Corto Maltese trecand prin dreptul magazinului unui palarier din New York. Mi-am adus aminte de el din benzile desenate "frantuzesti" primite de la cineva care-si ispravise copilaria, atunci cand a mea incepea. "Pif" se chema revista ( apropos, am aflat ca intre timp a falimentat si ca printre altele era subventionata de comunistii francezi - asa se explica ce cauta in Romania revista aia desi nu avea absolut nimic politic in ea)
Am aflat azi despre Corto Maltese, personajul lui Hugo Pratt, ca a ajuns capitol intr-o lucrare de doctorat "Arhetipul masculin in istoria cinematografului de gen".

Wednesday, July 05, 2006

Tren pierdut

Sunt in tren si scriu blogul de ieri (nu-i ceva nou).

cu 15 minute inainte:
Sunt in tren si scriu blogul de ieri (nu-i ceva nou). M-am asezat, am scos hartie si o carte pe care sa scriu. Am scos si stiloul. Stiloul nu mai are cerneala. Trenul trebuie sa plece intr-un minut. Am scos cutia cu rezerve de cerneala. Scot capacul, desurubez stiloul, tin rezerva goala in dinti, cartea intre genunchi si in clipa suprema de maxim balet, o voce din spate:
- Asta e trenul spre Mineola?
- Nu! raspund eu cu siguranta celor cinci ani de cand fac drumul asta zilnic.
- Ba da, trenul asta merge spre Mineola raspunde o alta voce care trasese cu urechea.
- Spre Mineola!?! intreb eu cu piese de stilou in gura si ochii bulbucati de panica.
- Da.
Nu-mi dau seama cum m-am ambalat si am scapat dintr-un tren care m-ar fi dus la naiba. Evident trenul meu intre timp plecase. Tren pierdut.

Cu 25 de minute inainte:
Asteptand trenul, pe un raft la magazinul cu reviste, un numar dintr-o brosura cu noutati de prin muzee new yorkeze. Pe coperta Goya - picturile din ultima perioada de creatie - la Frick Museum. Zic: "...bai, ce potriveala, sa fie o expozitie Goya la New York chiar acum cand caut sa aflu despre el. Brochura era insa una veche. Expozitia se inchisese de o saptamana. Tren pierdut.

Cu 4 zile inainte:
Incep serbarile de 4 Iulie. Am 4 zile de pierdut vremea. Am fost la biblioteca si mi-am luat un brat de carti despre Goya. Poate am sa scriu ceva. Poate.

Sunday, July 02, 2006

Reportaj


Trecand prin sufragerie am tras cu coada ochiului la televizor. In prim plan era tabloul "Tiganca dormind" al lui Henri Rousseau care se afla la Museum of Modern Art, aici, in New York.
M-am oprit sa vad despre ce este vorba.
Erau stiri, iar reportajul vorbea despre cercetari facute la cei bolnavi de Alzheimer si terapia prin tablouri. Erau imagini cu cativa batrani bolnavi de Alzheimer care stateau in muzeu, asezati pe scaune si se uitau la tabloul lui Rousseau. Vocea din off vorbea despre faptul ca un tablou poate sa aiba un efect pozitiv asupra lor. Fireste nu vindeca boala, insa o serie intreaga de stimuli vizuali (care spre deosebire de cinematograf, nu au un flux vectorial) ii ajuta sa scoata din mâlul uitarii cioburi de memorie.
Un batran privea la mandolina tigancii. Si-a adus aminte de copilarie.

Saturday, July 01, 2006

Arca Franceza


Cand am vazut in urma cu o luna filmul "Arca Rusa", un film uluitor facut de Alexandr Sokurov in 2002, era o scena care apare dealtfel si pe afisul filmului. Cateva fete cu flori in par alergand pe holurile Palatlui de Iarna din St. Petersburg. "Unde naiba am mai vazut scena asta?". Mi-era teribil de cunoscuta. Aproape sa cred ca e vorba de un deja vu.
Astazi frunzarind prin calculator, mi-am adus aminte unde am vazut scena. Inainte sa inchiriez filmul lui Sokurov copiasem o reclama a filmului "Marie Antoinette" de Sofia Coppola, film inca neterminat si care o sa apara abia in toamna lui 2006. Coincidenta sau nu, in loc sa alerge prin Hermitage, fetele cu flori in par alearga prin Versaille.
(In imaginea de sus este "copia". Sub ea, originalul din 2002. )

Borzoi


"Petru al doilea si printesa Elisabeta Petrovna calarind alaturi de ogari" este numele unui tablou din seria picturilor istorice ale lui Valentin Serov din preajma anului 1900. Tempera pe carton.
Al doilea centru de atentie este pe ogarul alb - o simbolistica anume, fara indoiala.
Ogarii Borzoi (Psovaya Borzaya) au fost caini de vanatoare a caror rasa a fost distilata in Rusia pentru vanatoarea de lupi. Pana tarziu de tot ogarii Borzoi nu puteau fi cumparati ci doar primiti in dar de la Tar.