Friday, December 22, 2006

"Apa Sambetei" - jurnal de carte (04)


Zilele astea se fac doi ani de cand scriu la "Apa Sambetei".
In 2004 un englez de 32 de ani a vandut tot ce avea. Absolut tot; pana si hainele le-a vandut. Ceea ce agonisise pana atunci valora in total 135 000 de dolari. Si-a cumparat un bilet de avion Londra - Las Vegas, s-a dus la Plaza Hotel, la masa de ruleta si a pus TOATA suma pe culoarea rosie. Bila a cazut pe 7 rosu. Intr-o secunda, Ashley Revell, a dublat ce stransese toata viata.
O senzatie oarecum asemanatoare am eu scriind la cartea asta. Poate e doar vanitatea care ma face sa cred ca tintesc sus. Poate prea sus. In orice caz, ideea este ca ma simt de parca as fi pariat 2 ani pe cartea asta.

Frunzarind

Concluziile din blogul de azi imi permit sa le expun aici pentru ca sunt pe blogul meu. In alt context poate ca nu as face-o fiind niste pareri absolut subiective care nu au in spate o cercetare amanuntita. Ele se bazeaza doar pe "frunzarire".
"Frunzarirea", din nefericire pentru autori, este cea mai otravitoare tehnica de a judeca o carte. Este tehnica pe care o foloseste cititorul atunci cand intre doua autobuze se opreste in fata tarabei cu carti. Frunzarirea il face sa-si doreasca volumul ala, si daca are bani sa-l cumpere.
Acum, dupa ce-am batut campii, sa trec la frunzarire:

1) George Vasilievici (fragment din poezia "Poem in care Emilia se povesteste")
"........si-am vomitat si atunci mi-a zis taticu,
“fa tu esti mai proasta decît curva de
mata”, de, eu aveam saispe jumate si nici
nu stiam si dupa aia n-am mai putut
sa dorm pent’ca mirosea a ciapa si a
borîtura si ciarceafurile erau ude de
transpiratia lu’ tatutu........"

2) Dan Lungu (fragment din volumul "Cheta la flegma", Outopos 1999)
".....Ea îsi puse piciorul drept peste piciorul stîng si privirea îti aluneca aproape fara voie catre genunchii ososi, tîsnind cu obraznicie în sus. Privirea ti se împleti apoi printre picioarele cu carne lemnoasa, si cazu fîstîcita lînga pantofii de lac pe capatul flendurit al unui muc de tigara."

3) Sorin Dinco (fragment de dialog din "Murrealistul 3")
" - Permiteti sa stau lînga dumneavoastra, stimata doamna cu premolarii de aur...
- Va rog frumos, e ocupat.
- Vai, dar e o scuza minora, doamna, cautati o scuza majora daca tot vreti sa ma respingeti. Nu zaresc nici un alt bagaj aici, deci sînteti de-a dreptul singura.
- Cu domnul preot, daca nu va suparati.
- A, nu, nu ma supar ca sînteti cu domnul unchi Bertholdt.
- Nu sînt unchiul BERTHOLDT, sînt Unchiul BERTRAM si locuiesc pe Kurt Weissel.
- Ce coincidenta, Kurt Weissel! Probabil numarul opt?
- Exact!

4) Stefan Caraman (fragment din nuvela "Piano Man")
"...adu-mi pumnul acela de calmante, stiu ca nu-si mai fac efectul, dar adu-l, îndeasa-mi-l pe gît chit c-o sa-l vomit jumatate, Camelia, Camelia, unde esti, niciodata cînd am avut nevoie de tine n-ai fost acolo, sau aici, unde pizda ma-tii esti! ma doare capul, Camelia, adu-mi calmantele, sau mai bine fute-mi una în cap cu satîrul, despica teasta asta nenorocita, scoate tot de acolo, împrastie prin casa, sa fuga durerea asta insuportabila, sa se duca, Camelia, citeste asta, unde esti, unde..."

5) Madalin Rosioru (fragment din nuvela "Ultimul")
"Se aplecase asupra veceului ca un amant peste trupul iubit, vomitînd din răsputeri şi cu simţul unei răspunderi regăsite parcă: un accident diplomatique dans la réalité cosmique. Din stomac îi emana o putoare insuportabilă"

CONCLUZIILE :
1. 90% din scriitura romaneasca "absconsa" nu tinteste nicaieri.
2. 90% se refera la sex, psihiatrie sau necazuri digestive.
3. din tot ce se scrie 90% este poezie (cu toate ca pot sa numar pe degetele de la o mana poetii romani contemporani care mai reusesc sa vanda ce-au publicat.).
4. 90% din romanele romanesti PUBLICATE nu au mai mult de 200 de pagini. Observ o lipsa de rabdare la scriitorul roman modern. Nu se mai scriu romanele alea fluviu care sa te demoleze. Se scrie repede si abstract.
5. 90% din nuvelistica nu are dialog aproape deloc, iar acolo unde-i dialog, este naucitor.
6. Nu mai exista poveste. Nu mai exista inceput, mijloc si sfarsit.
7. In Romania nu prea se traieste din scris. (Pai cum spanac sa se traiasca din scris cand scrisul e facut in felul asta?)
8. Nu se mai scriu carti frumoase.

Noapte buna.

Ce-am mai ascultat

Dupa unii, cea mai buna inregistrare a lui Lipatti. Nu-i nici siropos, nici trasat cu rigla. Probabil asa trebuie sa sune Chopin.

Pianism...


Pruteanu, facand un top al cartilor romanesti, justifica de ce a pus "Rascoala" pe primul loc.
"E ca Himalaya - doar pentru ca exista".
La fel si Callas - deasupra tuturor.

Frumos, curat si aerisit. O surpriza chiar foarte placuta. Apropos, tabloul de pe coperta se numeste "Un cuplu elegant din Madrid" si e pictat de baiatul lui Giovanni Tiepolo, Lorenzo.

Un pic sub asteptari.
Pe 80% din disc canta Alagna care mie, cinstit, nu prea-mi place (genul ala incrancenat, care joaca mingea la centru si nu mai da odata gol).
Locurile unde canta A. Gheorghiu sunt frumoase dar nu grozave.


Discurile astea doua, daca ar fi fost scoase anul asta, ar fi fost senzationale. Din pacate restaurarea a fost facuta acum mai bine de 12 ani cand re-masterizarea digitala era la inceput. Sunt inregistrari facute cu peste o suta de ani in urma (1902-1906) si tot fasaitul, pacanitul, scartaitul e de 10 ori mai puternic decat vocea. Caruso abia se aude de undeva de la vecini.
Pacat, discurile sunt aproape "ne-ascultabile".

Thursday, December 14, 2006

Delphine

Stiu, blogul de azi speculeaza senzationalul.
Ar fi fost suficient sa iau de bun ce-a zis Flaubert "Madame Bovary c'est moi" si sa imi vad de drum. Insa din curiozitate, intr-o zi, am cautat sa vad cat de departe se afla Yonville de Rouen (exista la un moment dat in roman descrierea drumului de la Rouen la Yonville cu postalionul). Habar nu aveam ca Yonville este un sat imaginar, ca nu exista pe nici o harta a Normandiei.
Aveam in schimb sa aflu ca exista Ry, locul care l-a inspirat pe Flaubert cand a scris cartea (el chiar a facut si o schita in timp ce scria romanul).
Mergand mai departe printre pagini de internet, am gasit imaginea de mai jos. Probabil e un loc speculat turistic, dar inedit pentru mine - nu stiam ca a existat cu adevarat "cazul Bovary".
Véronique Delphine COUTURIER (care avea sa devina in roman M-me Bovary) s-a nascut la 17 februarie 1822 - Rue St Pierre.
La 17 ani se casatoreste cu Eugéne Delamare care era mai mare decat ea cu 10 ani.
Ea moare otravita pe 6 Martie1848. Avea deci 26 de ani cand a murit.
Eugéne, ca si Charles Bovary, la scurt timp dupa ce ea se sinucide, moare - Decembrie 1849.
In 1990 Asociatia Scriitorilor Francezi a dezvelit pe locul vechii pietre tombale aceasta marmura comemorativa.

Saturday, December 09, 2006

L’art à la nippone

Pe un blog aiurea am gasit urmatoriul comentariu:
"Ce misto ca lumea mai si creeaza arta in loc sa o distruga..." (It's damn cool that people are creating art instead of destroying it...).
Se referea la urmatoarele poze cu camioane japoneze. (de remarcat foaia de parcurs si carligele de rufe din dreapta sus care ruineaza total compozitia)

pentru intregul set: aici

Wednesday, December 06, 2006

Fiziognomonia sticlarului

M-am intors sambata din Las Vegas. Dupa o saptamana de stat acolo.
Ca si acum doi ani m-am zgait la tavanul de milioane de dolari facut din 2000 de flori de sticla. De data asta am stat chiar la Hotel Bellagio si am avut vreme sa ma uit la el in fiecare zi.

Pe langa alte minuni ce izvorasc din minele de dolari de acolo, tavanul asta care se cheama "Fiori di Como" ocupa un loc important. E un fel de curiozitate care se lasa fotografiata de sute de turisti. Are si de ce. "Fiori di Como" cantareste 20 de tone si acopera 610 metri patrati de tavan. Toata sticla este modelata manual iar intreaga instalatie a fost facuta folosind o replica la scara 1:1 a tavanului din Bellagio dupa care a fost re-asamblata in locul unde este acum.
Acum despre fiziognomonie, aceea tendinţă de a determina caracterul omului după înfăţişarea lui. In urma cu vreo doua luni (parca) se facea mare valva prin New York la o instalatie mamut a lui Dale Chihuly. Un fel de cepe uriase din sticla presarate in serele gradinii botanice din New York. Biletul costa enorm. Reclame la radio, afise pe billboard-uri scumpe din Manhattan si asa mai departe. "Ce bandit!" am zis eu atunci. Asta trebuie sa aiba o industrie - numai chiria pe billboard-uri costa mii de dolari.
A trecut ceva vreme si cum spuneam ma zgaiam la tavanul cu flori gigant din Bellagio cand cineva mi-a zis ca a costat milioane de dolari.
"De cine-i facut?" am intrebat.
"Dale Chihuly, are si magazin aici in hotel".
Intr-adevar, intre doua magazine cu haine de lux era si magazinul lui Dale Chihuly.
Atunci mi-a revenit automat constatarea "Ce bandit..."
Dale Chihuly este o insttutie. La propriu. Se numeste Chihuly Incorporated si are 150 de angajati. El personal nu mai sufla sticla din 1979. Cand nu-si numara banii facuti din sticlarie, carti si alte maruntisuri se judeca cu galeriile care-i stau in cale sau cu vre-un sticlar care i-a evadat din sistem (cum ar fi Brian Rubino). In fine, ce sa o mai lungesc, ... un bandit.
Pentru cei care nu cred in fiziognomonie, mai jos este fotografia lui Dale Chihuly.

Tuesday, November 21, 2006

Vedute Parisiene

Exista fotografii care se suprapun peste imaginile din memorie ca un desen facut pe calc.
Mi-am adus aminte de niste poze primite candva prin E-mail. Ma gandeam azi la Paris si m-am intors la ele. Sunt niste "vedute" poate banale, insa, cum ziceam, se suprapun perfect peste resturile de amintire ce mi-au ramas dupa ce m-am intors de la Paris.

© Arnaud Frich

© Arnaud Frich

Monday, November 20, 2006

Iara el, suparat, pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul ii albise.

Sarind de colo-colo printre tot felul de carti si scriituri am ajuns ieri la Petre Ispirescu si am recitit cea mai complexa (cred) poveste scrisa vreodata in limba romana.
Cat de frumos scrisa! Acolo sunt marile teme ale culturii universale: Viata, Dumnezeii, Iubirea si Moartea, tot acolo poti afla cum relationarea dintre spatialitate si temporalitate poate fi redusa in cateva vorbe, sau sa dai peste cea mai primitiva imagine metaforica a conditiei umane si cate si mai cate. Absolut surpinzatoare prin complexitate.
Pentru cine are timp sa o reciteasca, aici e un link spre Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte

Tuesday, November 14, 2006

ubuntu


La doua saptamani dupa ce-am reusit sa pun calculatorul pe linia de plutire, cu toate programele posibile si imposibile instalate, cu driverele si codec-urile aduse la zi, m-am ars. Un virus din ala care te poate cauta la portofel de la distanta, mi-a intrat in calculator. Nu instalez antivirusi si nici anti spyware-adware-malware pentru ca in general nu prea am de ce. De cate ori le-am instalat au facut mai mult rau decat bine. Nici de data asta nu le-am instalat si in doua saptamani, cum ziceam, am luat-o.
Toate planurile mele de a-mi petrece sfarsitul de saptamana cat mai creativ cu putinta, au sarit in aer. A trebuit sa copiez, sa organizez sa formatez si sa instalez. Asta a fost partea neplacuta. Partea buna este ca am instalat Linux (ubuntu) pe jumatate de partitie.
Linuxul era acum vreo 4 ani, cand am cochetat prima oara cu ideea de a-l instala, la fel cum era Romania in comunism. Casele ieftine si magazinele goale. Am renuntat.
Am fost surprins sa vad ca a evoluat enorm. Un fel de perestroika.

Ideea asta de a compara Linuxul cu un model comunist nu e noua. Mi-aduc aminte, la un moment dat, circula o imagine cu pinguinul Tux (mascota linuxului) purtand o caciula ruseasca rosie cu stea in frunte.

Tuesday, October 31, 2006

Nu mai "este" locuri

Nu e chiar un subiect pentru blog-ul meu, dar am dat de el si m-a amuzat.

Tuesday, October 24, 2006

O istorie fara peruci

In copilarie, unul din micile mele neajunsuri era ca romanii nu prea aveau figuri istorice cu peruci. Ca sa fiu mai clar, Evul Mediu romanesc nu semana cu ala Frantuzesc. Noi nu aveam "Fanfan la Tulipe", Jean Marais, capa si spada, crinoline si tot tacamul. Pana cand am gasit la bunicul meu in biblioteca o carte-album despre Dimitrie Cantemir.
De atunci Cantemirestii au reprezentat un punct forte al istoriei romanilor - perucile ondulate si albite cu "poudre de riz". Mai jos, baiatul lui Dimitirie Cantemir, Antioch.


Monday, October 23, 2006

Un clip bolnav

Azi am vazut un clip absolut bolnav: "Kim Jong Il - copil de partizani". Vocea naratorului nu poate fi descrisa. Pe langa faptul ca prin natura ei limba Koreana are sonoritati ilare, patetismul intonarii o ridica pe culmi. Un fel de muget innodat cu gatuiri nechezate.
Apoi veneau imaginile. Un colaj de munti viscoliti, panoramari cu o micuta casa mizera in care cei doi partizani l-au procreat pe Kim si in afara de astea, tablouri . Era un tablou de exemplu a carui actiune se petrecea in padure. Mama lui Kim iesea dintr-un tufis tragand cu pistoletul in timp ce, cu mana stanga, il tinea pe barbata-su - ceva la genul "Stai asa....da-te sa trag si eu".
Unul dintre tablourile care apar in film l-am gasit pe internet - il atasez mai jos si il las sa vorbeasca pe limba lui. Este cu mama lui Kim intr-un moment de respiro intre doua focuri.


Si apropos de asta, cautand tabloul asta infiorator am dat de un site care vinde lucruri din Korea de Nord

Thursday, October 19, 2006

Rezumat

Odata ce-am lamurit problema "vocabularului Analitic" (vezi postul anterior) am sa rezum peste ce am sarit zilele astea, cat nu am mai trecut pe aici:

1) un album superb pe care il ascult iarasi si iarasi si iarasi. Sper sa nu-mi produca o reactie idiosincratica la violoncel.

2) Un website urias cu multe poze din razboi. http://www.greatwar.nl
Printre ele, superbele fotografii ale lui Frank Hurley
3) Mi-am reparat calculatorul. Aparent fara importanta, dar asta inseamna ca am sa ma pot reapuca de pozele din Romania pe care le-am lasat balta.
4) Continui sa fiu uimit de literatura romaneasca interbelica pe care am sarit-o cu obstinatie atunci cand ar fi trebuit sa o citesc (si foarte probabil nu as fi inteles mare lucru)
5) Continui sa fiu uimit de literatura romaneasca contemporana. Si nu in sensul bun.
6) Am vrut sa scriu un articol de blog care sa se cheme "Pagina lipsa". Pe scurt vroiam sa pomenesc despre pagina pe care generatii de tutori vigilenti au rupt-o din volumele "Ion" si "Rascoala"
7) Enorm de lucru la serviciu.
8) Zile cu ploaie si zile misto.
9) Am vazut in sfarsit Farinelli. Si poate la fel de interesant de vazut este cum a inregistrat Vivica Genaux ariile din Broschi (ea face jumate din vocea lui Farinelli fiind mixata cu o jumatate de voce de barbat). De observat cum isi misca buzele. Incredibil! (Din pacate sunetul nu este sincron cu imaginea)


10) Am ascultat vocea (infricosatoare zic eu) a lui Alessandro Moreschi ultimul cantaret de opera castrat si singurul inregistrat pe disc (in 1902). Aici canta Ave Maria

"Vocabularul analitic"

Mi-am dat seama ca asta imi lipseste.
Am gasit ideea asta la Camil Petrescu si mi-am dat seama ca uneori imi lipseste acest "vocabular analitic". Zic "uneori" pentru ca ...uneori fac eforturi sa-l compensez prin felurite artificii. Vezi cazul de fata. In astea 20 de zile cat nu am scris nimic as fi avut o gramada de lucruri de spus insa nu am stiut cum.
Sper sa-mi revin.

Saturday, September 30, 2006

Ce-am facut sambata asta

Am ascultat divele, Fleming, Tebaldi, Te Kanawa, Gheorghiu si Callas cantand toate "Casta Diva" din Norma de Bellini. Dupa putina mea pricepere Gheorghiu le ia pe primele trei iar Callas, ce sa zic, cred ca am ascultat-o de zece ori una dupa alta. Absolut monumentala.

Callas - "Casta Diva" (Paris-1958)

Wednesday, September 27, 2006

Un subiect "en vogue"

O stire care probabil o sa inconjoare lumea in scurt timp, fiind un subiect foarte "en vogue". Eu l-am citit azi in New York Times si inca nu s-a vestejit.
Canadienii si francezi au pus Gioconda la raze infrarosii pentru prima data. Nu au gasit mari secrete. Un detaliu sau doua de imbracaminte si mana un pic mai stransa pe bratul scaunului. Cam atat.
Mai jos sunt cateva imagini.

1) Asa arata acum


2) Asa arata originalul cand a fost terminat in 1507 (in secolul 19 a fost aplicat la restaurare un vernis inchis care a mai ascuns din detaliile tabloului)


3) Imaginea in adancimea stratului de culoare


4) Asa ar arata panoul de lemn pe care a fost pictata daca ar fi data culoarea la o parte


5) Imaginea in infrarosu


6) Radiografia picturii (in dreptul cotului stang se vede locul unde a fost lovita cu piatra in 1956 de Ugo Ungaza Villegas)


7) Cat este de distorsionat lemnul pe care a fost pictata


8) Si, evident, zambetul. Culorile reprezinta grosimea stratului de culoare in zona gurii.

Friday, September 15, 2006

Articol de ziar

Intr-un articol din 7 Mai 2006 semnat de Florina Zainescu aflam din titlu ca "Grigorescu a ramas pe tusa".
Nu este vorba de Grigorescu ala care da pasa la Sumudica in careu, ci de Grigorescu al'lalt, pictoru'. (Vroia sa spuna ca tabloul lui nu s-a vandut la licitatie). Si tot din articol, aflu la final ca "...pentru 24 de tablouri s-au gasit musterii".

Fara legatura directa cu idiotenia de mai sus "Portretul doamnei Alexianu" de Nicolae Grigorescu. Musteriu - G. Oprescu

Ana


Am chiulit de pe blog o saptamana aproape. Revin cu un tablou de Aman.
Este un ulei pe panza si se gaseste la muzeul de arta din Brasov.
Pe femeia din tablou o chema Ana si foarte putine lucruri am aflat despre ea (iar cele ce le-am aflat nu stiu cat de adevarate sunt pentru ca tot ce am gasit, a fost luat de pe internet)
Numele cu care s-a nascut a fost Ana Racovita (dupa altii Ana Golescu). Cu siguranta insa coboratoare din Golesti.
In 1861 se casatoreste cu Charles Davilla (romanizat Carol Davila) care la vremea respectiva era vaduv. Prima sotie a doctorului Davila murise la un an dupa ce se casatorise.
In fine, imediat dupa casatorie, cei doi au hotarat sa transforme cladirea din Bucuresti, in care locuise Ana pana atunci, intr-un azil de fete. Locul in care era casa Anei se afla azi pe Soseaua Panduri la numarul 90. (Ca o paranteza, Elena Cuza vede orfelinatul, ii place si scoate 1000 de bani de aur din propriul buzunar cu gandul de a duce mai departe proiectul dupa care il roaga pe barbata-su sa semneze in iunie decretul infiintarii azilului de copii Elena Doamna. Cuza semneaza si aduce un arhitect austriac sa ridice o cladire noua).
Revenind la Ana, aceasta are cu Doctorul Davilla doi baieti si doua fete: Alexandru, Elena, Zoe si Pia.
In 1874 Ana moare intr-un fel cel putin bizar. Altfel nu-mi explic de ce sotiei unui doctor i se poate administra stricnina in loc de chinina . Nu am de unde sa stiu daca e doar o legenda confuzia asta sau chiar asa a fost.
Oricum, tabloul, chiar daca nu este unul reprezentativ (cred) pentru Aman, mie imi place.

Saturday, September 09, 2006

Lectia de Kt3rink


Pentru cine nu a inteles titlul, am sa traduc. Kt3rink (chiar daca pare paradoxal) este un cuvant romanesc si se citeste "caterinca". Dar caterinca despre care scriu, nu vine din rusescul katerynka si nici nu inseamna flasneta. Caterinca este (si am sa exemplific mai jos) un fel de a spune lucrurilor pe nume folosind un limbaj rezervat celor initiati. Glumesc, evident. In acelasi timp am credinta ca nu-i decat o acnee juvenila a limbii romane. Am cules de pe un forum romanesc, cateva franturi de "caterinca". Pentru ignoranti, ele par sa fie scrise prin lovirea repetata a tastaturii de calculator cu podul palmei. In realitate, "caterinca" urmeaza niste reguli stricte.
Textele de mai jos sunt luate ad literam de pe internet. In consecinta, numarul mare de puncte de suspensie se traduce in pauze de reflectie, iar pentru cei care sunt absolut neofiti combinatiile curioase de semne si litere (exempli gratia: lol, :), :M, ^_^, ~p, :t, etc.) nu sunt decat trairi emotionale intense sau, mai simplu, grimase desenate cu mijloacele sarace pe care le ofera tastatura.
Asadar:

1. caterinca se vorbeste amestecata cu engleza:
"Sydney ... e hh pt bani 200% la Connect-R ... asta e ...face it :)"
"inca nu am ascultat melodia dar...de abia astept mai ales k e sucks....revin cu vesti"

2. Engleza cu care este amestecata "caterinca" se poate scrie gresit:
"da ...parka aud si acum ... "connect-r din gigantzii " si stuff like deat"
"Bah "Sun of a BIIITCH!" va dau :M voua shi la RACLA. Vorba lu' neamtzu: "[B]Sorry Rimare da' esti muci...". :D :t"


3. Se folosesc "puncte-puncte", "doua puncte" si ce vrei tu. Iar daca vrei sa termini propozitia, este suficient sa spui "PUNCKT":
"... pai ce era de fapt akolo ,.... ? MArfa combinatie de nume .. pui pe Uzzi langa pac mah ? Pac era artist ... uzzi e analfabet ... punkct ! far as ate oftici :eat: !"

4. Se emuleaza diacriticele:
"Shi de ce mah va kakatsi intre voi: fani Parazitzii shi fani Mafia????"

5. Nu exista semantica, ci doar vointa de a-ti exprima ideile:
vai kit k@tzy ... ca sa nu mai zis de Marijuana aia :P be more patient next time ! :D

6. Se distileaza cuvintele in asa fel incat sa semene cat de mult posibil cu originalul:
"Gnom - marfa albumu', chiar marfa! Poate ne vedem la lansarea lui Costin, o sa cantati cu el "Promotorul groazei"? "
"...probabil a tradus versetul lui lil kim d p piesa cu aguillera: "uite ceva c nu inteleg..." "


7. Se folosesc si cifre in loc de litere:
"...h3h3h3 iti pare rau de ce , de cine??"

8. Caterinca sub nici o forma nu trebuie sa fie limitata de ortografie:
"ba frate mie mia placut cel mai mult de cartier da dupa aia e dupa blocuri.Abea astep albumu asta o sa vin la lansare.Cam atat si sa stii ca sitel tau e tare :a :t"
"sunteti beton tinoti tot asa"

"zimi si mie zi ai ciuda pe formatzie sau ce???"

"care are albumul deasupra tuturor il cumpar va rog contactatima la 041688874 flavius"

9. Daca uneori se sare calul, trebuie sa te explici:

- "MiG29" scrie:
"a fost chemat afara de bodyguarzii k sa dea iecsplicatzii"
- "Mis Vierme" sesizeaza greseala flagranta si ia atitudine:
Imi spui te rog ce-i ala "iecsplicatzii" ? Eu cunosc un cuvant asemanator, dar ala suna "explicatzi".
- MiG29 o lamureste, pentru ca este vorba doar despre niste "BADUGARZI":
Ma bucur ca stii shi cuvinte in limba romana...faci progrese!!!In caz k inca mai stai pe ganduri era o gluma(poanta.k terinca) shi ma refeream la felu cum pronunta badugarzii(adik bodyguards) cuvantul 'explicatzi" k ei "e" ceva mai limitati....se pare k shi tu:D

Cam asta e.
ÑÖÃþTÊ búñâ (vreau sa zic, noapte buna)

Monday, September 04, 2006

Cum suna "Soil" Stradivarius


Nu sunt snob, nici cunoscator si nici ureche muzicala n-am. Dar pot sa zic despre vioara asta ca suna devastator de frumos (am incercat sa gasesc un cuvant care sa traduca exact ce am simtit ascultand-o, iar "devastator" a fost singurul care mi-a venit la indemana). O canta Itzac Perlman si poate de asta. Poate.
O ascult si acum la casti (cred ca este a zecea oara pe ziua de astazi). Bucata este una foarte cunoscuta - Zigeunerweiser Op. 20 de Pablo Sarasate. Poate fi ascultata aici: http://play.napster.com/track/13378032 (Sper sa mearga - la mine a mers)


Vioara, care nu sunt sigur ca este aceeasi cu cea de pe coperta albumului, a fost a lui Yehudi Menuhin inainte sa ajunga la Perlman. Se zice ca dintre viorile Stradivarius, asta sta deasupra tuturor. Numele ii vine de la Amédée Soil, unul din colectionarii care au avut-o.

Wednesday, August 30, 2006

Evantai


Tabloul de azi este "Femeia cu evantai" de Alexander Roslin. A fost pictat in 1768 si se afla la Galeriile Nationale din Stockholm.
In secolul 18 (continuand pana tarziu, probabil pana la aparitia ventilatorului) a existat (si in Europa vreau sa spun) un limbaj codificat al evantaiului. Exista un vocabular ce avea in jur de 40 de idiomuri. Marea lor majoritate erau legate de flirt.
Gestul femeii din tablou ramane un pic echivoc. Daca gestul este static nu inseamna decat "da". O miscare continua pe obrazul drept inseamna, transant, "Te iubesc".

Sunday, August 27, 2006

Doua lucruri bune

Gata. Mi-au gasit bagajul. Asta e primul lucru bun.
Al doilea este ca ieri m-am apucat sa scanez filmele facute in tara. Unul din ele are un voal puternic (banuiesc de la masinile cu raze X din aeroport) dar sper sa il pot drege. Filmul asta, un Kodak TX, l-am carat cu mine in nu stiu cate randuri ca "film de rezerva a rezervelor", drept pentru care a fost scanat de foarte multe ori prin aeroporturi. M-am trezit fara film la un moment dat si singurul pe care il aveam in geanta a fost asta. Asa ca l-am tras fara sa clipesc.

Wednesday, August 23, 2006

Mass Market Paperback

MMP sau Mass Market Paperback este numele sub care se gasesc de vanzare prin aeroporturi sau chioscuri de ziare, carti de dimensiuni mici tiparite pe hartie proasta.
In general sunt carti care urmeaza primei editi. In ele gasesti povesti de dragoste, mistere politiste si asa mai departe. Arata ca asta din stanga.

A existat
si in Romania interbelica o carte, care daca ar fi fost publicata in America, ar fi fost cu siguranta un MMP. A fost tiparita de 34 de ori in 10 ani. Pe scurt, un "best seller". Nu importa prea mult numele sau autorul. Cartea este mai mult decat usurica. Uneori chiar cretina. Insa, acum doua saptamani, cand am fost in Romania am cautat in mod expres sa pun mana pe ea.
Este un exercitiu excelent sa cercetezi mecanismele primare ale mintii. Sa vezi cum se invart ele in capul unui cititor cu o educatie neselectiva . Ce il determina sa dea pagina. Care sunt imaginile si constructiile care puncteaza la sigur. De ce Sandra Brown de exemplu a scris 60 de carti (de 60 de ori mai multe decat Dumnezeu) . Si spun ca exercitiul este excelent pentru ca-i foarte simplu. Ca un puzzle cu 4 piese.

Saturday, August 19, 2006

Inapoi

Gata. M-am intors la New York dupa doua saptamani de Bucuresti. N-am ce poza sa pun deasupra textului. Unul din bagaje s-a ratacit inca de la plecarea mea in vacanta iar cablurile de la aparatul foto care erau in valiza respectiva sunt pe undeva prin Roma (si asta dupa ce au trecut prin Cairo). Defapt acest bagaj a fost muzica de fond a intregii mele calatorii.
Atat de multe povesti se agita in mintea mea, dand sa iasa, incat am sa le mai las sa se cearna si daca mai am chef am sa le pun pe blog. Chiar daca nu sunt proaspete, sunt uimitoare. Exagerez.

Monday, July 31, 2006

Rach 3

Konstantin Somov - portretul lui Rachmaninoff

Sunt oameni care strang timbre, altii cutii de chibrituri iar altii, altele. Am gasit pe internet pe cineva care colectioneaza "Rach 3" -uri.
"Rach 3" este prescurtarea concertului numarul 3 de Rachmaninoff. O piesa extrem de solicitanta din punct de vedere tehnic din cate am inteles.
Aici este site-ul.
Colectionarul da note versiunilor si le comenteaza. Spre exemplu Vladimir Horowitz are nota 10 iar Rachmaninoff insusi are nota 7. Legendara interpretare a Martei Argerich are nota 8 "....din punct de vedere muzical este aproape un dezastru - spune colectionarul - insa un pianism incredibil".


Varianta pe care am ascultat-o eu este si cea mai populara. Este a lui David Helfgott si pe care filmul "Shine" a facut-o celebra. Are nota 1.5 (din cate am inteles ii lipsesc sute de note si este ceva oribil).

Thursday, July 27, 2006

Apa Sambetei - jurnal de carte (03)

Sunt undeva pe la inceputurile occidentalismului in Tara Romaneasca (curios, in marea lor majoritate croite sub influenta ruseasca odata cu domniile regulamentare).
Am vrut sa vad cine a fost Kiseleff, si mai ales cum arata acest om despre care nu stiam decat lucruri vagi si faptul ca a lungit Calea Victoriei pana la Casa Scanteii.
Numele lui intreg era Pavel Dmitrievici Kiselev (citit, din cate am inteles, Kiseliov. Kiseleff era semnatura lui frantuzita). A luptat la Borodino impotriva lui Napoleon, a fost casatorit cu Sofia, contesa Sofocki, si a murit la Paris in 1872. Aici intr-un tablou de Franz Krüger.

Monday, July 24, 2006

"Cum arta a facut lumea"

Doi psihologi din Arizona (Sheldon Solomon si Jeff Greenberg) au facut urmatorul test:
Doua grupe de studenti - un grup de republicani si unul de democrati.
1) Fiecare subiect trebuie sa puna o portie de sos foarte iute in doua castroane si sa le dea - unul unui republican si unul unui democrat.
Rezultatul in prima faza: cantitatea de sos a fost aproximativ egala.
2) Subiectii completeaza un formular cu intrebari legate de moarte.
3) Se repeta procesul cu portionarea sosului iute.
Rezultatul: indiferent de grupul din care veneau, cantitatea de sos a fost aceiasi pentru cei de aceiasi culoare politica si dubla pentru cei cu viziuni opuse.


Unul din craniile imbracate in lut, descoperite la Jericho.

Experimentul a fost parte a unui episod dintr-un documentar facut de PBS. "Cum arta a facut lumea", iar episodul s-a numit "To Death and Back".
Sheldon Solomon spune la un moment dat: "... arta nu face altceva decat sa ia mediul inconjurator si sa ne dea control asupra lui, sa remodeleze lumea din jurul nostru si sa-i dea propria noastra imagine".

Thursday, July 20, 2006

Dulcimer Player Deluxe


In seara asta David Schnaufer, "Dulcimer Player Deluxe".
Dulcimerul Apalach-ian vine din Germania (adus de emigrantii germani in America sub forma titerei in secolul 17).

Schnaufer spune ca "[dulcimerul] e inca un animal salbatic - inca nu a fost domesticit".
Excelent albumul

Wednesday, July 19, 2006

Adele - O femeie de milioane

O voce de femeie cu treceri impresionante de la accentul german (pentru cuvintele nemtesti) la accentul englez, facea o invitatie la "Neue Galerie" din New York sa vedem portretul Adelei Bloch Bauer (I).In 1907, la Vienna, Gustav Klimt picta portretul Adelei Bloch Bauer. In ulei si in aur. Tabloul fusese comandat de Ferdinand Bloch Bauer - un evreu cu avere uriasa din Austria acelor vremi.
In 1925 Adele moare, insa lasa prin testament acest tablou Galeriilor Nationale Austriece.
Odata cu venirea razboiului, barbata-su (Ferdinand) fuge in Elvetia iar tabloul si toate averile lui sunt confiscate de nemti. Ferdinand fiind mostenitor al tabloului (inaintea tuturor) ii schimba traiectoria. In testamentul lui din 1945, mostenitori ai averii lui sunt rudele lui. Printre ele si o nepoata Maria Bloch Bauer (casatorita Altman)
Aceasta Maria Altman dupa ce reuseste sa scape de Holocaust, ajunge in America. Dupa 60 de ani de la confiscarea tabloului de catre nemti (timp in care tabloul a trecut prin diverse maini si in final expus la Vienna), deci dupa 60 de ani, in 1999, Maria Altman da in judecata statul austriac - sa-i dea inapoi tabloul. Urmeaza o serie lunga de procese si cheltuieli fabuloase care au luat sfarsit in Ianuarie anul asta. Austria a pierdut tabloul. Pe strazile Viennei erau afise prin care isi luau ramas bun de la Adele.Luna trecuta Adele a fost cumparata pentru o suta treizeci si cinci de milioane de dolari. Suma este atat de mare incat nici nu ma impresioneaza. Suna abstract. Nu stiu daca exista vre-un alt tablou pe care cineva sa dea o asa suma fabuloasa.

Cumparatorul - un evreu cu o avere uriasa din America acestor vremi: Ronald Lauder, mostenitorul imperiului cosmetic "Estee Lauder" si proprietarul galeriei "Neue Galerie" din New York.

Tuesday, July 18, 2006

Femeia cu voal


In nicio alta pictura nu am vazut priviri odihnindu-se, ochi lunecand in gol asa cum sunt in "Femeia cu voal" a lui Rafael.
Pe urma este si mana dreapta, care doar in teorie este a femeii.
Geniu.

Monday, July 17, 2006

Un tablou naucitor


Aseara mi-a trimis cineva prin e-mail fotografia asta. Tabloul din cate am inteles este deja celebru. Nu poti sa comentezi nimic la el. Este "incomentabil". La inceput am fost ciuruit de atata prost gust.

O paranteza. Este suficient sa -ti imaginezi "frumosul-in-arta" curgand ne intrerupt printr-o teava. Din loc in loc teava-i crapata. Cate-o picatura cade prin crapatura intr-un lighean cu apa statuta. Zeama aia este kitschul.
Cand Dali a facut pestele lui de sticla nu-si imagina ca o sa ajunga in cartierul Militari, pe televizorul Diamant, vecin de mileu cu pescarul japonez.
Kitschul (in marea majoritate a cazurilor) este rezultatul distilarii unui lucru care candva a fost de bun gust. Cred.

Revin la tablou si la ce m-a determinat sa nu-l consider kitsch.
Spectaculos este faptul ca pictura este de factura narativa. Spun spectaculos pentru ca INTOTDEAUNA kitschul este decorativ si niciodata narativ.
Tabloul asta e adevarat. Nu-i nimic de forma. Totul e "pe bune".
Stefan cel Mare e la Iasi la Palatul Culturii, si-a pus vinul intr-un fel de pahar de coniac, toti sunt veseli, se bucura de vin. Au devenit umani. Voievodul nu face un toast. El da "noroc" barbateste. Calendarul care a intrat grabit in compozitie ne arata fara echivoc faptul ca este ziua lui Ceausescu.

P.S. Aseara ma uitam la pictura fara sa-mi dau seama cu cine seamana Nicolae C. "...parca asta nu a avut niciodata despicatura aia in barba". Si in clipa aia m-am luminat. Cu Becali seamana.