Sunday, February 17, 2008

Vacarescologlu

Nici azi nu am sa pot sa nu remarc ce frumos stiau sa traiasca oamenii candva.
Am citit zilele trecute cateva poezii scrise de Alecu Vacarescu. Nici nu eram sigur cine-i. Stiam doar ca "un Vacarescu" scrisese faimoasele "las voua mostenire, cresterea limbei Romanesti si-a patriei cinstire". Aveam sa aflu ca ala a fost defapt tatal lui Alecu, Ienachita Vacarescu.
Dintre toti Vacarestii, cred ca Alecu a fost cel mai talentat. Din pacate, tot ce a scris, a scris pentru el intr-o "condicuta" si semnat cu pseudonimul "Vacarescologlu".
„Oglinda cînd ţi-ar arăta
Întreaga frumuseţea ta,
Atunci şi tu, ca mine
Te-ai închina la tine"
Asa incepe una din poeziile lui Alecu Vacarescu - probabil cea mai cunoscuta dintre ele - "Oglinda" . Apoi o alta:
Să arz trăind, să mor arzînd!
Ş-al tău obraz numai văzînd,
Să-m pară focul viaţă,
Şi moartea o dulceaţă!

Superba usurinta cu care trece peste naivitatea induiosatoare a epocii. Alecu Vacarescu a fost considerat defapt puntea dintre poezia medievala si cea romantica. Insasi moartea lui a fost una livresca.
La 30 de ani este intemnitat si condamnat la moarte. Se pare ca motivul at fi fost o uneltire din gelozie a nevestei lui, Elena Dudescu. Cert este ca a fost acuzat de uciderea matusii lui (atentie la nume) Venetiana Vacarescu.
Din porunca lui Voda Moruzzi, Alecu este inchis la Tulcea unde si moare in acelasi an. In vremea cat a fost intemnitat a scris pana in ultima clipa rugandu-se la Dumnezeu, intre doua oftaturi, sa aiba mila si sa nu-i ia calimara.
Cam asa arata Alecu Vacarescu (strabunicul Elenei Vacarescu) pe la 20 si ceva de ani pictat de Anton Chladek. In coltul din stanga sus sta scris plin de mister: "Omul care din veacuri avea firea de a pizmui şi blestema "

Tuesday, February 12, 2008

Consemnare despre patru tablouri.

La Zurich s-au furat saptamana trecuta 4 tablouri:
„Les coquelicots pres de Vétheuil“, de Claude Monet,
„Comte Lepic et ses filles“, de Edgar Degas,
„Branche de marronnier en fleurs“, de Vincent Van Gogh,
„Le garçon au gilet rouge“, de Paul Cézanne.
Dintre ele doar "Baiatul cu vesta rosie" si "Contele Lepic" au fost singurele care mi-au spus ceva dupa titlu. Dealtfel, valoare tabloului lui Cézanne o intrece pe a celorlalte trei insumate.
in proportie de 90% am convingerea ca or sa fie recuperate. Rostul unui tablou este sa fie vazut si foarte probabil cineva o sa le vada si pe astea 4.
Apropos de asta, intr-un post foarte vechi povesteam despre un furt similar (Strigatul de Munch). Pana la urma au dat de el.

Thursday, February 07, 2008

Cartea din rucsac

Am luat ieri sa citesc "Diavolul" - de L. Tolstoi. Este o nuvela mai putin stiuta care a fost publicata postum.
Din cate am inteles, este partial inspirata dintr-o experienta sentimentala personala.
Manuscrisul probabil nu ar fi fost publicat niciodata daca nu ar fi fost gasit ascuns in tapiseria unui scaun de la Yasnaya Poliana (dupa alte surse ascuns la sfarsitul manuscrisului de la "Moartea lui Ivan Ilici" - ca un al treisprezecelea capitol.).
Deocamdata am ajuns la jumatate.

Wednesday, February 06, 2008

Documente de partid

Savuroase pagini de turnatorie scrise in '46 si atasate la dosarul de cadre al lui Nicolae Ceausescu.
(click pe imagine pentru marire)