Dupa unii, cea mai buna inregistrare a lui Lipatti. Nu-i nici siropos, nici trasat cu rigla. Probabil asa trebuie sa sune Chopin.
Pianism...
Pruteanu, facand un top al cartilor romanesti, justifica de ce a pus "Rascoala" pe primul loc.
"E ca Himalaya - doar pentru ca exista".
La fel si Callas - deasupra tuturor.
Frumos, curat si aerisit. O surpriza chiar foarte placuta. Apropos, tabloul de pe coperta se numeste "Un cuplu elegant din Madrid" si e pictat de baiatul lui Giovanni Tiepolo, Lorenzo.
Un pic sub asteptari.
Pe 80% din disc canta Alagna care mie, cinstit, nu prea-mi place (genul ala incrancenat, care joaca mingea la centru si nu mai da odata gol).
Locurile unde canta A. Gheorghiu sunt frumoase dar nu grozave.
Discurile astea doua, daca ar fi fost scoase anul asta, ar fi fost senzationale. Din pacate restaurarea a fost facuta acum mai bine de 12 ani cand re-masterizarea digitala era la inceput. Sunt inregistrari facute cu peste o suta de ani in urma (1902-1906) si tot fasaitul, pacanitul, scartaitul e de 10 ori mai puternic decat vocea. Caruso abia se aude de undeva de la vecini.
Pacat, discurile sunt aproape "ne-ascultabile".
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment