Lorenzo Lotto - Venus si Amor

Povestea infatisata te face sa clipesti marunt si sa te-ntrebi:"Nu vad eu bine? Amorasul ala face pipi pe femeia asta goala?" Cine isi mai aduce aminte de relatiile de rudenie ale mitologiei poate chiar sa remarce ca amorasul face shushu direct pe maica-sa (Venus era maicuta lui Cupidon).



Nu se stie pentru cine, dar se stie cand a fost pictat acest tablou - pe la 1525.
Simbolistica este stufoasa.
Luata ca ansamblu, pictura este echivalentul vizual al unui "epithalamion" - adica, pe scurt, un poem nuptial.
Foarte probabil, Venus are chiar chipul miresei reale. Pe cap are voalul de mireasa, tiara de nunta si cercei din aceiasi familie - dupa cum era moda la Venetia in vremurile alea.



Cupidon tine in mana o coroana de mirt si o cadelnita cu tamaie - doua elemente care nu trebuiau sa lipseasca unei camere nuptiale. Iar in legatura cu ceea ce face el prin deschizatura coronitei, ei bine este vorba despre fertilitate si despre noroc. Nimic altceva.



Partea de sus si partea de jos a tabloului sunt antagonice.
Sus avem o scoica - dintre toate simbolurile, este poate cel mai evident datorita felului in care a fost pictata. Probabil daca nu avea cochilie, nu mai semana deloc cu o scoica.



Alaturi, pe fundal, strans lipita de copac este iedera ca simbol al fidelitatii.



Jos, cum spuneam, avem opusul. Sarpele ca simbol al ispitei.



Bine-nteles nu putea sa i se ureze miresei sa cada in ispita. Asa ca Venus are langa ea o jordie cu care sa-l articuleze pe Cupidon in eventualitatea ca o sa traga cu sagetile cand nu este cazul.



Tabloul se afla la Metropolitan Museum of Art din 1986.