Pentru cei nascuti in deceniul 1970-1980, imaginea de mai jos o sa le trezeasca poate nostalgii. Penru cei care nu stiu despre ce-i vorba, revista asta a reprezentat pentru multi templul copilariei.
Revistele se schimbau, se imprumutau sau se lasau mostenire de la fratii mai mari.
I linii mari, publicatia a trait cat zidul Berlinului (1969-1993). Dupa faliment, a incercat sa mai scoata capul de cateva ori, dar nimic notabil.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
eu m-am nascut in 88 si inca mai aveam dinastea :))
Superbe, chiar mi-e dor de Pif. Albumul Rahan chiar l-am avut. Acum am mult mai multe in format electronic, si totusi nu mai au acelasi farmec.
Atunci visam doar ca intr-o zi o sa ajung sa am muuuulte Pif-uri. Era comoara finala.
Ehei!! Am trait cu Pif. Am avut si Vaillanturi am avut si Pif-uri pe hartie galbena si varianta "glossy". N-am stiut sa le apreciez pe cele vechi si mai alb-negru si ne-lucioase si le-am cam dat "ieftin". Pe mine ma interesau Rahan-urile. Am si acum vreo 15 bucati. Am invatat franceza cu Rahan, am invatat desen, am invatat o gramada de chestii.
N
Si nu ma plang nici de Placid &Muzo, Pifou, Leo, le bete a part, Taranis, Fanfan la Tulipe, Taranis, Dc Justice sau mai vechile Le Grele 13-14(un fel de Pistruiatul), Arthur fantoma si multe, multe altele. Partea cea mai tare e ca mi-a deschis gustul pe vecie pt BD-uri. Am strans ceva reviste de BD gen Fluide Glacial, iar in ultimii ani am ajuns sa imi fac o colectioara de BD franco-belgiene adevarate si alese pe spranceana. Pacat ca nu exista si la noi placere pt BD. iti vine sa crezi ca Asterix nu a "mers"???
Da, Pif e o bucatica de copilarie. Uitata.
Offtopic - fain blogul tau, l-am descoperit gratie lui Cinabru. Il voi trece in blogroll, sa-l mai vizitez!
Post a Comment