Tuesday, February 24, 2009

Leaganul

In general pictorii Rococo-ului au umplut panzele in acelasi stil in care decorau farfuriile si mobila. Scene bucolice, amorasi grasuni si poznasi, femei si barbati semanand intre ei si cu nimeni, natura coafata sauvage conform tezelor lui Jean-Jacques Rousseau, etc. Au fost si cateva exceptii insa putine. Prin urmare, "Leaganul" lui Fragonard a iesit foarte usor in fata.
Tabloul, al carui titlu alternativ este si "Accidentele Fericite ale Datului in Leagan" a fost pictat probabil pe la 1768, pentru ca Octombrie 1767 ii fusese comandat pictorului Gabriel-François Doyen.
Acesta, pudic, refuzase.
Asa ca a luat Fragonard comanda de la o persoana foarte influenta. Se pare ca era un baron pe numele lui Baron de Saint-Julien. Pe langa faptul ca era baron, era si o mare fata bisericeasca a timpului. Asa era pe-atunci.
Ma rog.
Tabloul povesteste cum, o fata (amanta clientului in realitate), in timp ce se dadea linistita in leagan a inpins (fara sa vrea) un tanar in boscheti. Tanarul, fiind cazut in tufisuri, vede (si el, tot fara sa vrea) dessous-urile tinerei.
Scena arata in semi-obscuritatea planului secundar un parintel - probabil o reprezentare voalata a celui care comandase tabloul. Acesta, datorita pioseniei, nu putea sa fie pictat in tufisuri. Asa ca sta cuminte pe o balustrada, continua sa o dea in leagan pe fata si se multumeste sa zambeasca cu ingaduinta

Tanarul cazut, este nu doar surprins de ceea ce vede, dar este si descoperit; isi tine palaria in mana. La vremea respectiva, locutiunea "un barbat descoperit" avea o a doua semnificatie clar stabilita si care-i usor de ghicit.

Din cauza impactului, pantoful duduitei sare din picior. Nici asta nu-i intamplator. Aveam sa aflu ca in simbolistica secolului 18 un picior gol si un pantof pierdut simbolizeaza pierderea virginitatii.

Comanda clientului prevedea initial ca pantoful sa fie prins de un amoras."... en faisant voler en l'air les pantoufles de madame, et que des amours les retiennent". Fragonard alege insa sa picteze amorasul sub forma de statuie. Statuia este defapt o replica a unei lucrari contemporane autorului - "Amour Menaçant" a lui Étienne Maurice Falconet.


De jur imprejurul actiunii, se afla un gard - semn ca totul are loc intr-un cadru privat.
Cititnd despre tablou, am dat peste o comparatie care merita, cred, pomenita. Poate sa fie accidentala sau nu; insa cu siguranta este interesanta.

1 comment:

Andre said...

Ce-mi place cum interpretezi tablourile celebre! Ai pregatire plastica de specialitate cumva?