Sambata asta, Pietro Longhi

Sambata asta am ajuns la Metropolitan Museum. Am vrut sa vad “Pierre Bonnard: the Late Interiors” - Bonnard fiind unul dintre pictorii dragi mie. Nu era pentru prima oara (am mai patit asa la Diane Arbus Revelations) cand aveam sa dau peste un loc ticsit de lume.
Nu era niciun chip sa te poti uita la tablouri. Se foiau toti, vorbeau, faceau poze cu niste mici sapuniere metalice, etc. Am renuntat fara niciun regret. La urma urmei, interioarele goale ale lui Bonnard sunt cele care ma atrag cel mai putin. Imi plac portretele (Le corsage rouge, de exemplu).

In fine. Am plecat din sala respectiva si bine am facut pentru ca am descoperit un pictor depre care stiam extrem de putin, dar care de acum incolo a intrat in loja favoritilor: Pietro Longhi.
Singurul tablou pictat de el pe care-l stiam de prin carti era "Rinocerul".
La Metropolitan sunt patru tablouri pictate de Longhi. Din punct de vedere al abilitatilor tehnice, el nu straluceste. Pictura lui e la o aruncatura de bat de pictura naiva. Genialitatea lui sta in umorul fin, aluziile voalate, atentia cu care observa moravurile vremurilor in care traieste.
Unul dintre tablouri se numeste "Vizita" - Intr-un interior Venetian de conditie buna, cu pereti impracati in damasc si tablouri ale stramosilor, sunt adunate cinci personaje: O tanara, toata numai nuri, imbracata elegant, un barbat cu mantaua pe el, gata sa plece (mai mult ca sigur sotul ei) si inca trei barbati care urmeaza sa-i tina companie femeii - un preot, un profesor (care o mediteaza probabil) si un tanar care este amantul femeii. Aluzia este evidenta. Catelusul mic vine sa ia din mana tanarului un biscuit a carui asemanare cu o rusinoasa parte femeiasca este dincolo de echivoc.


Defapt acesti biscuiti (numiti buzzola) sunt o tema recurenta la Pietro Longhi. Ei apar si in alte picturi. "Ciocolata fierbinte" de exemplu. Aici biscuitii sunt mai mari, mai numerosi, si asezati foarte strategic in compozitie.Revenind la tablourile de la Metropolitan. Un alt tablou din aceeasi serie se numeste "Ispita". Aici, un servitor vine sa-si anunte stapanul ca au sosit doua femei - o "domnisoara" si "managera" ei. Servitorul ii arata stapanului cu degetul despre ce-i vorba. Pe perete un tablou cu o scena erotica iar la masa un loc in plus. La stanga de tot, un mesaj subliminal. Un al doilea servitor tine cutitul in asa fel incat sa ne dam seama ca si lui ii sta mintea la niste treburi.


Fascinant pictor. Fiecare tablou pare un act dintr-o piesa de Goldoni.
O galerie cu lucrarile lui, inclusiv cele de mai sus la o rezolutie mai mare, aici.