Friday, December 22, 2006

Frunzarind

Concluziile din blogul de azi imi permit sa le expun aici pentru ca sunt pe blogul meu. In alt context poate ca nu as face-o fiind niste pareri absolut subiective care nu au in spate o cercetare amanuntita. Ele se bazeaza doar pe "frunzarire".
"Frunzarirea", din nefericire pentru autori, este cea mai otravitoare tehnica de a judeca o carte. Este tehnica pe care o foloseste cititorul atunci cand intre doua autobuze se opreste in fata tarabei cu carti. Frunzarirea il face sa-si doreasca volumul ala, si daca are bani sa-l cumpere.
Acum, dupa ce-am batut campii, sa trec la frunzarire:

1) George Vasilievici (fragment din poezia "Poem in care Emilia se povesteste")
"........si-am vomitat si atunci mi-a zis taticu,
“fa tu esti mai proasta decît curva de
mata”, de, eu aveam saispe jumate si nici
nu stiam si dupa aia n-am mai putut
sa dorm pent’ca mirosea a ciapa si a
borîtura si ciarceafurile erau ude de
transpiratia lu’ tatutu........"

2) Dan Lungu (fragment din volumul "Cheta la flegma", Outopos 1999)
".....Ea îsi puse piciorul drept peste piciorul stîng si privirea îti aluneca aproape fara voie catre genunchii ososi, tîsnind cu obraznicie în sus. Privirea ti se împleti apoi printre picioarele cu carne lemnoasa, si cazu fîstîcita lînga pantofii de lac pe capatul flendurit al unui muc de tigara."

3) Sorin Dinco (fragment de dialog din "Murrealistul 3")
" - Permiteti sa stau lînga dumneavoastra, stimata doamna cu premolarii de aur...
- Va rog frumos, e ocupat.
- Vai, dar e o scuza minora, doamna, cautati o scuza majora daca tot vreti sa ma respingeti. Nu zaresc nici un alt bagaj aici, deci sînteti de-a dreptul singura.
- Cu domnul preot, daca nu va suparati.
- A, nu, nu ma supar ca sînteti cu domnul unchi Bertholdt.
- Nu sînt unchiul BERTHOLDT, sînt Unchiul BERTRAM si locuiesc pe Kurt Weissel.
- Ce coincidenta, Kurt Weissel! Probabil numarul opt?
- Exact!

4) Stefan Caraman (fragment din nuvela "Piano Man")
"...adu-mi pumnul acela de calmante, stiu ca nu-si mai fac efectul, dar adu-l, îndeasa-mi-l pe gît chit c-o sa-l vomit jumatate, Camelia, Camelia, unde esti, niciodata cînd am avut nevoie de tine n-ai fost acolo, sau aici, unde pizda ma-tii esti! ma doare capul, Camelia, adu-mi calmantele, sau mai bine fute-mi una în cap cu satîrul, despica teasta asta nenorocita, scoate tot de acolo, împrastie prin casa, sa fuga durerea asta insuportabila, sa se duca, Camelia, citeste asta, unde esti, unde..."

5) Madalin Rosioru (fragment din nuvela "Ultimul")
"Se aplecase asupra veceului ca un amant peste trupul iubit, vomitînd din răsputeri şi cu simţul unei răspunderi regăsite parcă: un accident diplomatique dans la réalité cosmique. Din stomac îi emana o putoare insuportabilă"

CONCLUZIILE :
1. 90% din scriitura romaneasca "absconsa" nu tinteste nicaieri.
2. 90% se refera la sex, psihiatrie sau necazuri digestive.
3. din tot ce se scrie 90% este poezie (cu toate ca pot sa numar pe degetele de la o mana poetii romani contemporani care mai reusesc sa vanda ce-au publicat.).
4. 90% din romanele romanesti PUBLICATE nu au mai mult de 200 de pagini. Observ o lipsa de rabdare la scriitorul roman modern. Nu se mai scriu romanele alea fluviu care sa te demoleze. Se scrie repede si abstract.
5. 90% din nuvelistica nu are dialog aproape deloc, iar acolo unde-i dialog, este naucitor.
6. Nu mai exista poveste. Nu mai exista inceput, mijloc si sfarsit.
7. In Romania nu prea se traieste din scris. (Pai cum spanac sa se traiasca din scris cand scrisul e facut in felul asta?)
8. Nu se mai scriu carti frumoase.

Noapte buna.

4 comments:

Anonymous said...

Scuze pt comentariul intarziat - oricum tema postului e si va mai fi actuala ceva vreme, pe de o parte, iar pe de alta parte abia acum am dat peste acest blog.

M-a amuzat selectia de "texte poetice", desi situatia e mai degraba tragic-comica.

Si daca tot vorbim de productia de texte, imi place blogul pt scriitura clara, placut nuantata, pentru limba romana foarte bine manuita - lucru rar pe blogurile in limba romana, majoritatea scrise in stil colocvial.

Anonymous said...

subscriu.e trist.stim cu totii.romane fluvii nu prea se mai scriu pt ca vb lui derrida a disparut ideea de autor.eu cred insa ca nerabdarea este a cititorului(si avem scriitori-cititori sau paranoizati de cititori).cum este si cea a consumatorului de arta in general.postmodernii care scriu romane din astea cu scheletul in exterior oricum au luat toata aura pe care o aveau cei vechi.si ar fi ok.noul nu trebuie sa fie ca vechiul-)).dar nici sa se construiasca pe amputarea lui.

Anonymous said...

2 cuv despre com. de mai sus.ideea de blog presupune limbaj colocvial.sa nu cerem totusi prea mult.poate sunt eu mai retrograda dar pt mine cititul inca se asocieaza cu hartia tiparita.si imi este fizic imposibil sa citesc coerent sau normal in alt format.(am incercat din lipsa de bani deh.).dar da si mie imi place blogul asta pt claritate in primul rand.keep the motions and the emotions..

cris said...

domle, de cate ori am zis chestia asta!! chestiile astea.I hear you brother!