Fanar (I) - Cantemiroglu

In 1453, cand a cazut Constantinopolul, ramasitele Bizantului au luat-o care incotro. (Apropos, EL Greco e un bun exemplu al infuziei de cultura post Bizantina). Grecii ramasi si-au facut pe malul Cornului de Aur cartierul lor: Fanarul (sau Fener). Care fanariot era mai bogat isi putea cumpara tronul in Moldova sau Tara Romaneasca.
Cam astea sunt liniile mari care conturau Fanarul in mintea mea. Mai erau si filmele cu haiduci, remarcile "Mavrodin... tu esti neam de fanariot", cartea "Ciocoii vechi si noi" si asa mai departe.
Ajuns asta vara la Constantinopol, Fanarul a fost primul loc pe care am vrut sa-l vad.
Cu toate ca in zilele noastre Fanarul e un fel de tiganie cocotata pe dealuri, un fel de Ferentari pe verticala, mi-a placut. Cu un efort de imaginatie si de incadrare fotografica am dat deoparte parabolicele, rufele si gunoiul. Eu cred ca merita vazut mai ales ca turcii promit sa-l renoveze.
Aici am dat peste palatul lui Cantemiroglu (Dimitrie Cantemir). Coincidenta a facut sa gasesc intorcandu-ma la Bucuresti o reproducere a unui desen din epoca al aceluiasi palat. Candva de aici de sus de la palat se vedea Cornul de Aur si in dreapta pana la Bosfor si Asia dincolo de ea. Nu se mai vede nimic. Spre consolare am intrat intr-o cafenea de unde se vedea.