Am vazut saptamana trecuta un documentar (reconstituire istorica mai degraba) despre Ecaterina cea Mare. Frumos filmat - incercam sa ghicesc daca-i facut de englezi filmul. Si numai ce aud pe sub comentariul englezesc "te-am strans tare la ochi?". Hopa! Stop cadru. Astia-s romani? Romani erau. Unul cate unul au inceput sa apara si sa-i recunosc; inclusiv pe Claudiu Bleont care juca rolul contelui Orlov.
Asa am ajuns la un tablou pictat de Borovikovsky si de aici la portretul Mariei Lopuchina (Lopukhina). Borovikovsky pe masura ce a avansat in cariera picta doar elementele importante lasandu-i pe ucenici sa termine. O metoda destul de intalnita in epoca. La portretul Mariei Lopuchina se poate observa diferenta intre detaliul graului din stanga jos si frunzele din stanga sus. Mi-am imaginat scena ucenicului pictand (timorat) cat putea el de realist graul, cand deodata intra in atelier Borovikovsky:
- Tot nu-i gata?!? Da la mine pensula.
Maestrul ia pensula din mana transpirata a ucenicului si din doua miscari de poignée termina frunzele.
- Gata. Pune-i rama si treci la urmatorul.
Trecand de la gluma la serios, tabloul este superb. Prin tonuri, prin liniste, prin fragilitatea de portelan a zambetului.
1 comment:
Nu stiu daca chiar asa o fi fost. Poate dreapta e fara asa multe detalii pentru ca e in umbra, la spate, etc.
Dar gulerul rochiei este remarcabil.
Post a Comment