Remarcam astazi ca (din pacate) pictura romanesca (in general cea contemporana) este excesiv de scumpa.
Nu intru in exemple concrete dar am vazut pictori din strainatate care vand lucrari in acelasi registru stilistic cu cei de la noi din tara, insa mult mai ieftin.
Paradoxal, in Romania cei mai multi iubitori de arta sunt cei care nu-si pot permite... si, evident, cei care-si pot permite nu prea se bucura.
Concluzia este ca nu castiga nimeni - nici pictorul, nici potentialul cumparator. Asa cred eu.
Am intalnit odata un website american unde se vindeau tablouri contemporane cu preturi care pleacau de la 99 de dolari, ceea ce pentru un salariu occidental este perfect acceptabil. Tablourile sunt de dimensiuni mai mici, nu raspund la marile intrebari existentiale... insa sunt facute de oameni cu educatie plastica si, ceea ce este cel mai important, se vand. Chiar daca se mai strecoara printre ele si lucrari mai schioape, in general ai de unde sa-ti alegi un tablou sau doua.
Eu nu spun ca romanii nu picteaza bine si ca nu au muncit fizic si intelectual la tablourile lor, doar ca, pe langa marile galerii de fite, ar putea sa existe si o alternativa pentru "ceilalti".
Cand eram in facultate si intram la Galeriile Orizont sau, mai rau, la Dominus sa casc gura la tablouri, parca intram in zona crepusculara. Privirea aia a vanzatorului in care citeam limpede "La ce-ai mai intrat aici, daca tot nu-ti poti permite sa cumperi nimic?". O senzatie de disconfort totala. Si asta nu-i un lucru firesc, pentru ca arta trebuie sa te bucure indiferent de cati bani ai in buzunar.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Da, galeristii te simt dupa cum te vad. Si unii, desi e evident ca ai intrat doar ca sa casti gura, mai si vin sarcastico-ironic la tine sa te intrebe: 'va pot ajuta cu ceva?'
Acum cateva saptamani am intalnit un tanar sculptor, care imi povestea plin de emotie despre un profesor al sau care prefera sa nu vanda decat sa renunte la principiile sale.
Era asa de convins de caltitile morale ale dascalului in cauza incat nu am reusit sa ii strecor ideea ca el, tanar si inca ne-expus fiind, ar trebuie sa incerce totusi sa lase putintel la pret...caci n-are salariul de profesor in spate.
Din ce am observat eu recent insa, snobismul intuneca multe minti creatoare iar logica si bunul simt -de cel comercial vorbesc- sunt rarissime. Dar asta cred ca e meteahna nationala.
Exista si o presiune psihica din partea artistilor din jur - vinzi ieftin esti un artist mic si comercial, exista si un cerc vicios al cererii si ofertei care nu se poate rupe foarte usor intr-o piata mica asa cum este cea romaneasca si o sumedenie de alte motive. Din pacate.
asa cum spunea "color" risti sa fi considerat "ieftin" daca practici preturi mai mici decat piata asa ca este posibil ca putinii pictori dispusi sa vanda la preturi accesibile sa fie de gasit doar prin recomandari, cei care doresc sa achizitioneze o lucrare de arta sa inteleaga ca este o limita de pret sub care nu pot cobori si ca daca vor arta adevarata sub 700 RON nu cred ca vor gasi nimic concret poate cateva schite sau gravuri trase in nspe mii de exemplare sau picturi cu teme care se repeta la nesfarsit.
Post a Comment