Ieri, pe 38 cu 8

Ieri, intorcandu-ma spre casa, vad pe 38th street cu 8 Avenue, puhoi de lume. Dupa care am vazut TIR-urile pe care scria ARRI, 4 reflectoare ce pareau de baterie anti-aeriana (erau enorme) , Cativa fotografi de revista cu teleobiective mari, circulatia oprita. Se filma.
Traficul masinilor era inchis, dar (cred ca putina lume stia) se putea merge pe trotuarul din stanga. Si asta a fost partea draguta, pentru ca toata strada era intoarsa in timp, in New York-ul anilor '80. Masinile vremii - Plymouth-uri si Cadillace late, figuranti cu evazati si tunsori afro, firme care fusesera inlocuite cu altele reconstituind zona Times Square din vremea respectiva si asa mai departe.
Se filma "All Good Things" cu Kirsten Dunst si Ryan Gosling. Scena se intampla intr-un taxi. Unghiul camerei ii prindea doar pe ei doi, asezati pe bancheta din spate si masinile din planul doi.
Am mai vazut echipe de filmare in oras, dar e prima oara cand s-a intamplat sa fiu chiar in muchia cadrului. Inedit.
M-am uitat la vreo doua duble, dupa care am plecat.

Ochisticlarul

Un foto reportaj despre un subiect inedit - Despre un "mester-de-ochi-de-sticla" sau, "ochisticlar", sau nu stiu cum sa-i zic.

Film

Am vazut marti seara un film care mi-a demonstrat ca o imagine de buna calitate si un buget mare (zeci de milioane de dolari) nu pot salva un film de la dezastru. Nu e prima oara. Prima oara a fost cu "Orient Expres" al lui Sergiu Nicolaescu. A doua oara a fost cu Anna Karenina regizat si adaptat scenaristic de Bernard Rose.
Scena a doua (parca) incepe cu un carton pe care scrie "Moscova 1880". Pai daca tot au bagat atatia bani, n-au putut lua pe unul care sa le spuna ca povestea se incheie cu razboiul Ruso-Turc (acelasi cu Razboiul de Independenta al Romanilor), adica in 1877?
Dar asta e partea cea mai neinsemnata din tot travaliul cinematografic. Dialoguri plate, scene importante care au fost fusarite sau scoase cu totul, altele inutile care nu aduceau niciun plus. Un fel de rezumat al cartii cu decoruri, costume si imagini foarte bune (Daryn Okada). Macar atat.
Concluzia a fost ca reclama la film a fost la fel de indestulatoare ca filmul intreg.

Uitasem

160 de posturi mai tarziu, doi ani de cand mazgalesc pe foaia de "Dictando".

Figura 4

Cautand o imagine pentru Passe-Partout (celalalt blog al meu) am dat peste o gravura cu primul costum de baie - sau cel putin primul element de garderoba cu aceasta destinatie precisa.

Asadar... pantofi, izmene, curea, crinolina, corset (mai mult ca sigur), rochie, tunica avand 20 de nasturi si pe cap caciula. Nici imaginatia nu trece prin el. Ah... acel decadent an 1858

O bubuşlie pentru boala carea sminteşte fantazia

La inceputul "Istoriei Ieroglifice" a lui Cantemir se gaseste o "Scara a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare", un glosar de cuvinte care nu devenisera nici macar neologisme in limba Romana a anului 1705. Cateva:

afrodisău
(el.) Cela ce îmblă după curvie, muierareţ.
dialog
(el.) Voroavă carea ieste tocmită cu întrebare şi răspundere.
dimocratie
(el.) Stăpânire în carea cap ales nu ieste, ce toată ţara poate întra la sfat.
Ethna
(el.) Numele unui munte în Sichiliia, carile, din sine aprindzindu-să, arde.
ieroglifia
(el.) Chipuri de pasiri, de dobitoace şi de alte jigănii şi lighioi cu carile vechii în loc de slove să slujiia.
comedie
(el.) Figuri, voroave carile scornesc râsul şi închipuiesc istoriile adevărate.
pilula
(lăt.) Pirulă, gogoaşă, bubuşlie, carea dau doftorii de înghit pentru leacul.
piramide
(el.) Mormânturile împăraţilor Eghiptului, cu mari cheltuiele, ca carile nu să mai pot face.
platan
(el.) Un fel de copaciu carile să face prea mare şi trăieşte prea mult, să samănă cu paltinul.
porii
(el.) Găurici prin piielea omului, prin carile ies sudorile.
theatru
(el.) Locul privelii în mijlocul a toată ivala.
ypoghei
(el.) Cei ce lăcuiesc pe faţa pământului dedesupt şi vin talpele noastre la talpele lor.
ypohondriac
(el.) Boala carea sminteşte fantazia, slăbiciunea părţilor trupului carile sint pregiur inimă.
ypothetică
(el.) Întrebare supusă, carea dzicem; de va fi aşe, va fi aşe.

Bucurestiul anilor '80

Borovikovsky

Am vazut saptamana trecuta un documentar (reconstituire istorica mai degraba) despre Ecaterina cea Mare. Frumos filmat - incercam sa ghicesc daca-i facut de englezi filmul. Si numai ce aud pe sub comentariul englezesc "te-am strans tare la ochi?". Hopa! Stop cadru. Astia-s romani? Romani erau. Unul cate unul au inceput sa apara si sa-i recunosc; inclusiv pe Claudiu Bleont care juca rolul contelui Orlov.
Asa am ajuns la un tablou pictat de Borovikovsky si de aici la portretul Mariei Lopuchina (Lopukhina). Borovikovsky pe masura ce a avansat in cariera picta doar elementele importante lasandu-i pe ucenici sa termine. O metoda destul de intalnita in epoca. La portretul Mariei Lopuchina se poate observa diferenta intre detaliul graului din stanga jos si frunzele din stanga sus. Mi-am imaginat scena ucenicului pictand (timorat) cat putea el de realist graul, cand deodata intra in atelier Borovikovsky:
- Tot nu-i gata?!? Da la mine pensula.
Maestrul ia pensula din mana transpirata a ucenicului si din doua miscari de poignée termina frunzele.
- Gata. Pune-i rama si treci la urmatorul.
Trecand de la gluma la serios, tabloul este superb. Prin tonuri, prin liniste, prin fragilitatea de portelan a zambetului.