A praznui = a sarbatori (sau 1 Mai ieri si azi)

Singura diferenta pare sa fie aceea ca acum 20 de ani lumea statea pe iarba sub forma de desene patriotice. In rest "alaiul" si "praznuirea" continua sa se intample an de an.

40 de ani de Drumul Taberei (III) - FAVORIT

Fiind un cartier relativ nou, Drumul Taberei a avut parte de cel mai mare cinematograf din Bucuresti: FavoritComplexul Favorit - 1977

Odata cu cinematograful (de cativa ani inchis si foarte putin probabil sa se mai redeschida sub forma de sala de proiectie) s-a ridicat in anii '60 si un mic complex:
Un magazin universal (acum remodelat - in afara de structura de baza nu mai seamana)

O florarie,
Un studio foto si un restaurant-terasa cu mese si scaune de metal alb.
Mai erau un "coafor", o "croitorie" si inca vreo 2 magazine. Unele mai exista, altele nu.
Pe colt erau doua chioscuri: unul de ziare si unul de inghetata.
In statie oprea troleibuzul 84 (de mai bine de 20 de ani nu mai exista linia asta). Cativa ani l-am prins si eu in varianta originala: albastru si cu taxatoare "in fund".

40 de ani de Drumul Taberei (II) - Chilienii de la Raul Doamnei

In 1973 cand marxistii lui Allende erau rasturnati de la putere prin lovitura de stat a lui Augusto Pinochet, sute de chilieni s-au refugiat care pe unde au putut.
Cine a locuit in Bucuresti prin anii '80, isi mai aminteste poate ca existau cateva blocuri de refugiati chilieni. Unul era in "Militari" (parca) si unul era in Drumul Taberei la "Raul Doamnei" (daca nu gresesc, chiar langa statia lui 368 cand o face la stanga inspre prelungirea Ghencea).
Unul din ei a avut inspiratia sa puna pe internet poze cu ei si cu Drumul Taberei din perioada 1974-1990.
Seria completa aici

40 de ani de Drumul Taberei (I)

Fotografii facute in anul 1968 - Primele blocuri din cartierul Drumul Taberei
© Dan Dimancescu

2008

Un film surpriza

Ieri am vazut un film bun: "O Lacrima de Fata" in regia lui Iosif Demian. Nu-l vazusem.
Avangardist (zic eu) pentru vremea lui (1980) insa fara sa fie gratuit. Vreau sa spun avangardist din punct de vedere imagistic - o combinatie de filmari reportaj cu 16mm (cameramanul militiei fiind Constantin Chelba - daca nu gresesc) si 35mm, legate narativ in cabina de montaj. Altfel, scenariul clar, ecranizare dupa romanul lui Petre Salcudeanu "Bunicul si o lacrima de fata". Actorul principal e Dorel Visan care conduce o ancheta a militiei intr-un sat pe malul Muresului unde o fata a fost omorata. In proportie de 90% actorii erau localnici care au dat din ei maximum de adevar.
La sfarsitul filmului a venit sa raspunda la intrebari si sa spuna cateva vorbe chiar Iosif Demian (acum profesor de cinematografie in Australia). O persoana deosebit de agreabila si cu foarte mult bun simt.
Filmul la vremea lui a fost cenzurat puternic, a zis-o si Demian cand l-a intrebat cineva din sala. Varianta de aseara a fost cea "originala" cu nuante fine (au fost momente cand se auzeau rasete numai de pe scaunele unde stateau romani), cu metafora, cu ritm. Mi-a placut.
(Imaginile de mai sus - singurele gasite - sunt defapt niste poze folosite la reconstituire. Filmul este color. Interesant este ca echipa de filmare a fost intai sa faca pozele si s-a adunat tot satul sa vada ce fac ei acolo. Cand s-au intors cu aparatele de filmat si le-au luat interviuri localnicilor au iesit niste secvente superbe de cine-verite. Fiecare taran avea povestea lui despre "crima" de pe malul Muresului)

Fotografiile Necunoscutilor.

Pe o banca, undeva in Georgia, un aparat de fotografiat de unica folosinta legat cu sfoara si un bilet:
"Am legat de banca acest aparat de fotografiat ca sa faceti poze. Serios. Asa ca, ditrati-va. Am sa vin diseara sa iau aparatul inapoi.
Cu drag, Jay/The plug"
Mi-a placut ideea. Pozele aici.

Poveste

Am citit zilele trecute la gazeta o poveste care imi pare cinematografica prin bizareria intamplarii.

Are si structura in 3 acte, ca orice scenariu. Asadar:

Actul I
Unui barbat (Sonny Graham) i s-a transplantat o inima care era a unui sinucigas de 33 de ani (Terry Cottle).
Barbatul se impuscase in cap.

Actul II
Dupa ce i-a fost transplantata inima, Sonny da un telefon familiei lui Terry sa le multumeasca. Si din vorba in vorba... ajunge sa se casatoreasca cu Cheryl, vaduva donorului (cu 25 de ani mai tanara).

Actul III
Dupa 12 ani de la incident, Sonny Graham, noul recipient al inimii, se sinucide. Si culmea... tot prin impuscare.

Sonny si Cheryl

Filme Romanesti

Anul trecut am pierdut festivalul filmului Romanesc din New York fiind plecat in Orlando.
Dar se pare ca am motiv sa ma veselesc pentru ca vin si anul asta cateva filme romanesti la Lincoln Center. Filme mai vechi si mai noi.
Mi-am luat deci bilet la film. La filme - mi-am ales cinci. Unele nu m-au interesat, altele le-am vazut iar la altele nu am cum sa ajung.
Acum doi ani cand am fost in tara, prima imagine care m-a intampinat (vazuta prin hublou, atunci cand Boeing-ul frana pe betonul pistei de la Otopeni) a fost a unui paznic motaind la umbra unei gherete. In jur camp. Mi-am amintit de scena asta pentru ca, se pare, toti cei care intra in contact cu o farama cat de mica de cultura Romaneasca sunt atinsi de un "dolce far niente" balcanic. La casa de bilete, un anunt: "Vin in 10 minute". Afara, la intrare, era un tip (american) care fuma tihnit o tigara. Evident, era casierul.

macarale, rad in soare

Din tren, mergand spre casa.