Beach Pneumatic Transit

In vremurile-n care Cuza Voda mai umbla cu ocaua prin targ, iar mos Ion Roata era bine-merci, Un newyorkez pe numele lui Alfred Beach se gandea sa le demonstreze concitadinilor lui cat de util este sa aiba metrou. Drept care a construit un mic tronson cu doar doua statii. Peronul era prevazut cu candelabre, fantani arteziene si pian. Vagoanele se miscau prin tunel impinse de forta aerului produs cu ventilatoare uriase rotite de motoare cu aburi. Toata povestea aici

Un an

Azi se face anul de cand scriu la blog. Merçi!

Ray Caesar si Ryden

Nu sunt un impatimit al neo-surealismului, dar marturisesc, nu imi displac imaginile lui Ray Caesar. Cand i-am vazut prima oara lucrarile in revista "Juxtapoz" am zis ca, fara discutie, il imita pe Mark Ryden.

Abia dupa ce i-am vazut tot portofoliul mi-am dat seama ca intre ei este clar o diferenta (nu vorbesc aici de aia tehnica - Caesar spre deosebire de Ryden nu picteaza in ulei ci face totul in 3D pe calculator in Maya)

La Vulturi

Toti am citit "la vulturi" de G. Galaction. Asa trebuia, era parte din programa. Daca -mi aduc bine aminte mi-a cazut si la examen.
In vremurile in care ma luptam cu scoala, existau doar vreo doua carti cu referate care se gaseau de cumparat mai mult pe sub mana. Aveam si eu una cu un cal inaripat pe coperta (aripile erau defapt o carte deschisa). Paginile erau facute dintr-o hartie groaznica, cenusiu albastrie cu bucatele de lemn presate din loc in loc. Scrisul era mic iar continutul pietros si didactic la extrem. Dupa 18 ani m-am dus pe internet sa vad cum mai stau lucrurile, in ce fel mai este ambalata informatia. Referatul pentru "La Vulturi" arata azi asa:

Un proiect colosal

Un proiect colosal, despre care s-a scris si la gazeta. Pe numele lui intreg, suna asa:

Biblioteca de imagini digitale
"Dimitrie Gusti"
proiect finantat de
Departamentul de Stat al SUA
din FONDUL AMBASADORIAL
PENTRU CONSERVAREA OBIECTIVELOR CULTURALE

Imaginile trebuiesc vazute. Sa ma apuc eu sa povestesc ce am vazut nu are niciun haz. Sunt vreo 3000 de imagini. Marea majoritate facute prin anii '30. Asta-i adresa: http://patrimoniu-etnologic.ro/

Header

Azi am schimbat header-ul pe blog. E un fragment dintr-un tablou destul de obscur (la propriu si la figurat) dar care mie-mi place mult. Este pictat de un anume Bergaigne si se numeste "Bal Mascat".
Personajele sunt pictate aproape naiv. Tabloul exceleaza insa in lumina (aproape la fel de bine ca Georges de la Tour) si in poveste.

Negative cu domnite

In Anglia, a existat pe la sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20 un studio fotografic de prima mana. Veneau sa isi faca poze acolo regina Victoria, George al V-lea, ma rog, lumea buna, creme de la creme.
De curand, au fost postate pe internet scanari ale unor negative (pe placi de sticla) din arhiva studioului. Iata peste ce am dat. (Poate ca sunt cunoscute, eu insa abia acum o saptamana le-am aflat si cred ca merita sa le arat). Sunt facute in anul 1920.

Printesa Balasa Cantacuzino:

Printesa Elena Cantacuzino:

Printesa Marta Bibescu:

Zidul lui Perjovschi

Dupa mintea mea, o opera de arta (de orice fel) presupune ca peste 10, 100, 1000 de ani dupa ce a fost creeata sa produca emotie. Permanenta este esentiala in cazul artei.
Dan Perjovschi a venit la New York sa deseneze pe un perete la Museum of Modern Art. Foarte frumos, laudabil. Sunt mandru. Romania mai iese in lume, etc., etc. Dar...
Am vazut ce a desenat pe peretele ala si mi-am adus aminte cum pe vremuri Perjovschi rupea in dinti capul picturii romanesti de sevalet. Cum sarea ca un paraleu sa deplanga artistii neintelesi din underground ce nu mai au loc de dinozaurii artei romane. Ma rog, vechile povesti cu rasturnarea de valori.
Pana intr-o sfanta zi cand i-a venit si lui randul sa-si faca pirueta.
Ocazia pe care a avut-o (intr-o comparatie cu linii groase) aduce cu sansa unui fotbalist care dupa ce a batut ani de zile mingea in curtea scolii are sansa sa joace pentru Real Madrid in seara finalei.
Dan Perjovschi s-a urcat pe-o macara, cu o carioca in mana si a inceput sa-si deseneze omuletii bine-stiuti. Care omuleti ce fac? Dau viata CELOR MAI FUMATE APROPOURI DIN BANALUL COTIDIAN. Spre exemplu: razboiul americanilor in Iraq, foamea dupa petrol a americanilor, capitalismul gaunos al americanilor (apropos, biletul la muzeu costa 20 de dolari). Pe scurt, nimic subliminal, nimic abscons, nimc.
Tot ce se vede e o ilustrare umila si balbaita a unor opinii care au ramas la nivelul tricourilor cu inscrisuri tupeiste purtate de liceeni.
Candva imi erau simpatici omuletii pe care-i desena. Ce a desenat insa la Museum of Modern Art lasa impresia ca si Perjovschi si omuletii lui sunt "prea mici pentru un zid atat de mare".

Chrysler

Am continuat si ieri sa fotografiez cladiri din New York. A fost randul celei mai frumoase - Chrysler Building

Boulevard Haussmann

Doua tablouri pictate de Gustave Caillebotte.
Pictura cu acoperisurile pline de zapada mi-a adus aminte de peisajele bucurestene ale lui Marius Bunescu sau de zapezile naive ale lui Maurice Utrillo la care ma pot uita, cred, ore in sir.




Al doilea (Tanar privind pe fereastra) este unul din inconfundabilele tablouri cu bulevarde Haussmann-iene, subiect inepuizabil la Caillebote. Lumina este perfecta, are volum, te face sa vrei sa o apuci cu mana.