Apa Sambetei - jurnal de carte (02)

30.000!
Sunt oameni care scriu atat intr-o luna. Pentru mine este enorm. Scriu de un an si jumatate. Poate si mai mult.
Am terminat de copiat toate ciornele si m-am apucat sa "coafez" prima parte. Am inceput prin a inversa varstele si tatii a doua personaje minore. Fac loc pentru o "plantatie".

The last good deal in New York

Azi am auzit ca de la 1 August Metropolitan Museum of Art scumpeste biletele. De la 15 la 20 de dolari. Dar partea buna este ca pretul ramane in stadiul de "pret recomandat". Pe scurt, platesti cat vrei.
"The Met is the last good deal in New York. . . . It's like Central Park and the Met are for everybody. It's one of the things that makes New York really great."

Oi

Am vrut sa postez o poza pe care-am facut-o acum doi ani la Luvru, in sala unde-i Gioconda. Nu stiu pe unde naiba am pus-o. Am gasit ceva similar pe internet. O idee deja fumata, normal, dar care insa imi aminteste de jocurile piramidale care erau la un moment dat prin Bucuresti. Se strangeau gloatele pe strada sa vaneze castigul sau dupa cateva zile sa-i huiduiasca pe aia de i-au jefuit. La fel aici.
Este cald, lumea este galagiosa, transpira, lumina bliturilor se izbeste in geamul anti-glont...beeeheee

Furtuna

Exista lucruri pe langa care ai trecut de zeci de ori si le descoperi deabia cand treci a suta oara. Asa am patit eu cu "Furtuna" lui Giorgione.
Si mai grav, mereu am dat pagina traind cu impresia ca este una din picturile stereotipe ale cinquecento-ului. Femeie alaptand, contorsionare, peisaje, bla bla bla... Cu coada ochiului o femeie alaptand un copil. Si treceam mai departe.
Nici macar nu cred ca am bagat de seama ca femeia e goala!!!

Acum o saptamana am descoperit una dintre cele mai fascinante picturi pictate vreodata: "Furtuna" de Giorgio Barbarelli da Castelfranco sau Giorgione. O pictura despre care nu stiam nimic, nimic, nimic.
Un anticar venetian din vremurile de atunci il pomeneste printre alte insemnari "Soldat si Tiganca". Dar pot sa fie foarte bine Adam si Eva sau orice alta metafora. De ce femeia alapteaza in timpul unei furtuni? Si de ce se uita la mine iar soldatul la ea? De ce este o apa intre barbat si femeie? Ce reprezinta podul in ruina? De ce inainte sa picteze barbatul, Giorgione a pictat o alta femeie (descoperita la radiografie).

O carte excelenta care vorbeste printre altele despre "Furtuna" lui Giorgione este "Mysteries of the Rectangle : Essays on Painting" de Siri Hustvedt.

Mille neuf cent quatre-vingt-neuf

Am sa scriu maine despre "Furtuna" lui Giorgione. In seara asta doar o fotografie din Decembrie 1989 - Muzeul de Arta al Romaniei:

Corto Maltese

Acum vreo zece ani, pe cand eram in facultate si citeam carti stufoase, am ajuns la "Zbor in bataia sagetii" a lui H.R. Patapievici.
Au supravietuit astor zece ani doar cateva idei din cartea asta. Despre Rubliov, despre salvarea prin prieteni si despre Corto Maltese (un personaj din vremea copilariei lui H.R.P. si caruia ii este cumva tributara evolutia culturala de mai tarziu. Sau asa am inteles eu )
Azi mi-am adus aminte de Corto Maltese trecand prin dreptul magazinului unui palarier din New York. Mi-am adus aminte de el din benzile desenate "frantuzesti" primite de la cineva care-si ispravise copilaria, atunci cand a mea incepea. "Pif" se chema revista ( apropos, am aflat ca intre timp a falimentat si ca printre altele era subventionata de comunistii francezi - asa se explica ce cauta in Romania revista aia desi nu avea absolut nimic politic in ea)
Am aflat azi despre Corto Maltese, personajul lui Hugo Pratt, ca a ajuns capitol intr-o lucrare de doctorat "Arhetipul masculin in istoria cinematografului de gen".

Tren pierdut

Sunt in tren si scriu blogul de ieri (nu-i ceva nou).

cu 15 minute inainte:
Sunt in tren si scriu blogul de ieri (nu-i ceva nou). M-am asezat, am scos hartie si o carte pe care sa scriu. Am scos si stiloul. Stiloul nu mai are cerneala. Trenul trebuie sa plece intr-un minut. Am scos cutia cu rezerve de cerneala. Scot capacul, desurubez stiloul, tin rezerva goala in dinti, cartea intre genunchi si in clipa suprema de maxim balet, o voce din spate:
- Asta e trenul spre Mineola?
- Nu! raspund eu cu siguranta celor cinci ani de cand fac drumul asta zilnic.
- Ba da, trenul asta merge spre Mineola raspunde o alta voce care trasese cu urechea.
- Spre Mineola!?! intreb eu cu piese de stilou in gura si ochii bulbucati de panica.
- Da.
Nu-mi dau seama cum m-am ambalat si am scapat dintr-un tren care m-ar fi dus la naiba. Evident trenul meu intre timp plecase. Tren pierdut.

Cu 25 de minute inainte:
Asteptand trenul, pe un raft la magazinul cu reviste, un numar dintr-o brosura cu noutati de prin muzee new yorkeze. Pe coperta Goya - picturile din ultima perioada de creatie - la Frick Museum. Zic: "...bai, ce potriveala, sa fie o expozitie Goya la New York chiar acum cand caut sa aflu despre el. Brochura era insa una veche. Expozitia se inchisese de o saptamana. Tren pierdut.

Cu 4 zile inainte:
Incep serbarile de 4 Iulie. Am 4 zile de pierdut vremea. Am fost la biblioteca si mi-am luat un brat de carti despre Goya. Poate am sa scriu ceva. Poate.

Reportaj

Trecand prin sufragerie am tras cu coada ochiului la televizor. In prim plan era tabloul "Tiganca dormind" al lui Henri Rousseau care se afla la Museum of Modern Art, aici, in New York.
M-am oprit sa vad despre ce este vorba.
Erau stiri, iar reportajul vorbea despre cercetari facute la cei bolnavi de Alzheimer si terapia prin tablouri. Erau imagini cu cativa batrani bolnavi de Alzheimer care stateau in muzeu, asezati pe scaune si se uitau la tabloul lui Rousseau. Vocea din off vorbea despre faptul ca un tablou poate sa aiba un efect pozitiv asupra lor. Fireste nu vindeca boala, insa o serie intreaga de stimuli vizuali (care spre deosebire de cinematograf, nu au un flux vectorial) ii ajuta sa scoata din mâlul uitarii cioburi de memorie.
Un batran privea la mandolina tigancii. Si-a adus aminte de copilarie.

Arca Franceza

Cand am vazut in urma cu o luna filmul "Arca Rusa", un film uluitor facut de Alexandr Sokurov in 2002, era o scena care apare dealtfel si pe afisul filmului. Cateva fete cu flori in par alergand pe holurile Palatlui de Iarna din St. Petersburg. "Unde naiba am mai vazut scena asta?". Mi-era teribil de cunoscuta. Aproape sa cred ca e vorba de un deja vu.
Astazi frunzarind prin calculator, mi-am adus aminte unde am vazut scena. Inainte sa inchiriez filmul lui Sokurov copiasem o reclama a filmului "Marie Antoinette" de Sofia Coppola, film inca neterminat si care o sa apara abia in toamna lui 2006. Coincidenta sau nu, in loc sa alerge prin Hermitage, fetele cu flori in par alearga prin Versaille.
(In imaginea de sus este "copia". Sub ea, originalul din 2002. )

Borzoi

"Petru al doilea si printesa Elisabeta Petrovna calarind alaturi de ogari" este numele unui tablou din seria picturilor istorice ale lui Valentin Serov din preajma anului 1900. Tempera pe carton.
Al doilea centru de atentie este pe ogarul alb - o simbolistica anume, fara indoiala.
Ogarii Borzoi (Psovaya Borzaya) au fost caini de vanatoare a caror rasa a fost distilata in Rusia pentru vanatoarea de lupi. Pana tarziu de tot ogarii Borzoi nu puteau fi cumparati ci doar primiti in dar de la Tar.