La munte

Am fost la munte (trei zile). Vremea a fost Wagneriana (ca sa folosesc un eufemism)
Nici macar poze nu am reusit sa fac - pricina fiind perdeaua aproape continua de ploie.
Cum este si firesc, in ziua plecarii soarele stralucea glorios peste partiile inzapezite.

El Presidente

Si-am ajuns azi pe pagina presedintelui Moldovei unde orice internaut ratacit poate sa citeasca:

B I O G R A F I A
DOMNULUI VLADIMIR VORONIN,
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

Cu toate ca " Activitatea de muncă şi-a început-o în anul 1961 în calitate de şef al brutăriei din satul Criuleni" domnul Voronin este de specialitate "inginer-economist, politolog şi jurist [...] general-maior."
Tot aici aflam ca " Este căsătorit, are o fiică şi un fecior."
Mai jos, un link ducea spre "Aparatul Presedintelui". Am dat click sa vad aparatul. Era o lista cu nume.
Un alt link oferea vizitatorului sansa sa-i trimita un mesaj presedintelui. Tentant, nu-i asa?
N-am avut rabdare sa vad ce bunatati mai ofera site-ul. Am inchis.
In poza de mai jos e Vladimir Voronin pe vremea cand incheiase socotelile cu brutaritul si asculta chemarea armelor. Sovietice, normal. De freza nu mai zic nimic ca si-asa am fost tendentios. Noapte buna.

Un artist obscur

Am dat ieri peste Isaac Augustus Wetherby.
Fara niciun fel de scoala artistica, pleaca pe la 14 - 15 ani spre Boston sa faca bani pictand portrete . Ajuns acolo (pe la 1850 si ceva) descopera daguerotipia si-si cumpara un aparat. Se casatoreste, are doi copii si se hotaraste sa se faca fermier. Isi ia deci familia si pleaca in Iowa intr-o caruta cu coviltir. Se stabileste in Iowa City unde isi deschide un atelier de pictura si fotografie.
Mi-a placut in primul rand sinceritatea lucrarilor lui, iar mai apoi stilul enigmatic si nelinistitor al compozitiilor. Exact motivele pentru care-mi plac picturile lui Henri "Douanier" Rousseau.

O tara transparenta

Mi-am amintit astazi, ca in urma cu ceva vreme, discutand cu cineva, am facut urmatoarea constatare:
- Bai, cateodata am senzatia ca Romania e o tara transparenta, invizibila..
Intru intr-o librarie, merg la sectiunea istorie > istorie europeana > Europa de Est / tarile balcanice. Gasesc pe raft Ungaria, Polonia sau tari mici de genul Macedoniei. Romania... absolut nimic.
Deschid o carte straina despre al doilea razboi mondial. Gasesc doar un paragraf ciufulit si minuscul despre Romania, ingropat intre capitole gigant despre alte tari.
Instalez un program de calculator. Merg la lista de tari: insulele Pitcaim, Qatar, (Romania nu) Rusia, Rwanda..... Poate e trecuta in alta parte. Caut. Republica Palau...Gabon.... Romania nu-i.
Mi-aduc aminte, prin '90 si-un pic, cum am frematat de mandrie patriotica atunci cand am gasit pe o cutie de margarina un oval in care scria "RO" si o traducere in romana a continutului. Era ultima pe lista traducerilor, era cu greseli de ortografie, dar era!!! Semn ca Romania incepuse, usor-usor, sa se mai opacizeze.

O luna fara blog

Am mai tras eu chiulul, dar ca in luna asta ce a trecut, parca niciodata.
... si dupa cum e datina pe Dictando, iata sumarul lunii Noiembrie.
- am scris doua noi capitole la carte.
- am fost in Florida (nu intr-o calatorie de placere - personal gasesc locul destul de dezagreabil.
- In urma unor insistente prelungite am ajuns intr-una din zilele sejurului la Epcot. (a venit ca alternativa la stat o zi intreaga in fata unui televizor in camera de hotel... si cum intre doua rele il alegi pe ala mai mic...)
- Am mancat coada de crocodil ( asta e cea mai exotica experienta pe luna asta)
- Am vazut cateva filme proaste si unul bun.
- Am ascultat muzica din '97, din vremea cand eram in facultate (exempli gratia: Portishead)
- Am aflat ca pe una din stra-stra-bunicile mele o chema pe numele de familie Beckert, iar in urma acestui fapt am descoperit ca numele este unul si acelasi cu "Begehart" sau "Beghard" - nume medieval de origine valona - vezi colonizarea saseasca din secolul XIII.
- Am citit.
- N-am scris niciun rand pe blog.

Halloween-ul la altii

Romanii nu sunt singurii care au imprumutat sarbatoarea. Se pare ca si in Africa se sarbatoreste, tot asa, cu felinare, ca-n America.

Orasul care a fost

A trecut mai bine de un an de cand am facut fotografiile, dar pana la urma am dus la bun sfarsit proiectul.
Aici e link-ul de unde se poate descarca "Orasul care a fost - Colturi dintr-un Bucuresti personal"

Printre plante si animale - de Andrei Platonov

Este periculos sa zici "cel mai" "cea mai" in cazul artei. Atunci am sa zic "una dintre cele mai" frumoase nuvele pe care am citit-o vreodata. Cinematografica. La sfarsitul ei parca plecam dintr-o sala de cinematograf dupa un film rusesc "din ala adevarat".
Se numeste "Printre plante si animale" de Andrei Platonov. Textul l-am citit tradus in engleza, desi, personal, pana acum aveam teoria ca literatura nu poate sa fie perceputa la valoarea ei justa decat de un vorbitor al limbii in care a fost scrisa. Acum nu mai gandesc asa. Traducatorul (Robert Chandler) intrebat odata de rusi "Cum poti sa-l intelegi pe Platonov daca nu ai trait in Uniune Sovietica?" a raspuns: "Asta-i unul din marile mistere ale artei de buna calitate: continua sa insemne ceva, uneori ceva nou si diferit, chiar si atunci cand lumea din care vine a incetat sa mai existe."

Si intr-adevar asa este.

ARKADY SHAIKHET, “EXPRESUL” (1939)

Povestea se intampla in Siberia (localitatea Dealul Ursului despre care pomeneste Platonov era in anii '30 cand a fost scrisa nuvela poarta Gulag-ului sovietic. Eroul principal este Ivan Alekseyevich Fyodorov un padurar care traieste cu parintii, nevasta si copilul undeva la marginea unei paduri in apropierea careia trece o importanta cale ferata. In rest toata povestea greu poate sa fie povestita - fiind un portret supra dimensionat al sufletului omenesc (dealtfel, aveam sa aflu ca Platonov a fost considerat precursorul literaturii existentialiste)
Pentru cine vrea sa citeasca nuvela in traducerea lui Robert Chandler, aici este link-ul

Obiectivul de la Adobe

Sa scriu pe blogul asta despre "gadget"-uri tehnice nu-i chiar ceea ce mi-am propus, insa merita atentia acest filmulet despre "fotografie computationala" (trebuie scroll, filmul e pe la mijlocul paginii)
Pe scurt, un obiectiv facut din lentile asezate unele langa altele > imaginea(ile) sunt aranjate in calculator > rezulta o imagine cu punct de statie si profunzime de camp variabila.

Păcat de scenariu

Am citit ieri un scenariu de scurt metraj din cele 6 castigatoare la concursul organizat de HBO. Pacat, pacat, mare pacat ca o idee atat de frumoasa cu un final chiar emotionant este contra-balansata de un inceput care se intampla in closet cu un om care-si face nevoile.
Scenariul se numeste: "Fatza galbenă care râde" de Doru Lupeanu si poate fi citit aici

En passant

Azi m-am gandit sa mai dau o raita pe " PASSE-PARTOUT". N-am mai actualizat blogul de nu mai stiu cand.
Si daca tot sunt aici, pun si o coperta de album. O vreme am avut impresia ca doar Electrecordul facea coperti jenante prin anii '80. Se pare ca m-am inselat.
Asadar... Heino cu albumul "Draga mama..."

New Yorker

Citind o carte-culegere de nuvele am descoperit-o pe Dorothy Parker (stiam dar nu citisem nimic scris de ea). Descoperind cele scrise mi-am adus aminte de revista "New Yorker" unde ea a publicat o perioada. Si, in sfarsit, in urma acestui fapt am dat peste toata colectia de coperti a acestei reviste din anul 1925 pana in 2007.
Sper sa nu gresesc daca voi spune ca din punct de vedere grafic sunt, poate, cele mai frumoase coperti de revista, o imbinare fericita intre umor fin si ilustratie de calitate.

Baletul rus

In seara asta m-am uitat la o scena din "Corsarul" de Adolphe Adam filmata in Sankt Petersburg.
Pas de deux cu Svetlana Zacharova si Igor Zelinsky
Este extraordinara rigurozitatea cu care au reusit sa pastreze intacte performantele scolii de balet ruse. Si apropos de asta uitandu-ma pe site-ul Svetlanei Zacharova am dat de fotografia asta care mi-a adus aminte de un desen facut la inceputul secolului trecut de Valentin Serov tot la Mariinsky Balet - Ana Pavlova

XING America (IV)

Apropos de firme scrise pe pereti (vezi postul de mai jos). Burlington Iowa este locul unde am vazut destul de multe inscrisuri vechi (cu siguranta de dinainte de razboi).
Burlington este ultimul oras din Iowa inainte sa treci fluviul Mississippi inspre Illinois.

XING America (III)

Una dintre primele fotografii facute la plecarea din San Francisco. E la vreo cateva minute departare de Berkeley California privind catre San Pablo Bay.
Am tras cu un ISO foarte mare fiind dis-de-dimineata plus faptul ca trenul se misca destul de repede.

XING America (II)

Azi m-am intors si inca sunt ametit de cate-am vazut in astea 8 zile in care am traversat America de la un ocean la altul.
De-abia de maine-ncolo am sa m-apuc sa-mi pun ordine in ganduri si in fotografii. Azi, tot ce pot spune este ca a fost uluitoare experienta.

Desenele lui Goya

Ieri mi-a ajuns prin posta o carte pe care o vroiam de mult: Goya: Desene din albumele sale personale. Este absolut superba, iar cel mai important lucru este ca are toate cele cateva desene care s-au mai pastrat din "Albumul de la Sanlúcar".
Cartea este unica prin faptul ca aduna toate lucrarile existente din cele opt albume ale lui Goya risipite in nu mai putin de 35 de colectii.

1877

Am gasit o carte on-line scrisa pe la sfarsitul secolului al 19-lea si care merita macar rasfoita:

ROUMANIA
PAST AND PRESENT
BY
JAMES SAMUELSON
Of the Middle Temple, Barrister-at-Law
ILLUSTRATED WITH MAPS (BY E. WELLER), PORTRAITS, AUTOTYPE
AND OTHER FULL-PAGE PLATES, AND NUMEROUS PLANS
AND WOODCUTS (BY G. PEARSON), CHIEFLY FROM
PHOTOGRAPHS BY F. DUSCHEK, BUCAREST

Post Tenebras Lux
LONDON LONGMANS, GREEN, AND CO. 1882

Documenteaza la un moment dat razboiul de independenta, iar gravurile sunt facute dupa fotografiile lui Franz Duschek (care o vreme a fost asistentul lui Carol Popp de Szathmary si mai tarziu avea sa fie, ca si mentorul sau, fotograf al curtii regale). Cautand sa aflu mai multe despre Duscheck, am dat peste aceste patru fotografii.

California Zephyr

Ieri seara mi-au venit biletele de tren (sincer, nu ma asteptam sa soseasca atat de devreme). Cele trei trenuri cu care am sa merg sunt: Capitol Limited, Pennsylvanian si bine-nteles la crème de la crème California Zephyr.
California Zephyr este un fel de mit feroviar aici in America inca din 1949 cand a fost inaugurat.
As putea zice ca superliner-ul este in fapt o combinatie fericita intre Trans-Siberian si Orient Express.
Cam asa aratau reclamele la California Zephyr acum 58 de ani.

XING America

Gata. Ieri m-am hotarat sa traversez America, in opt zile, mergand doar cu trenul. In mare traseul este:
California (San Francisco) - Sierra Nevada - Salt Lake City (Utah) - Denver (Colorado) si Muntii Stancosi - Nebraska - Iowa - Chicago si Lacul Michigan - Indiana - Cleveland (Ohio) - Philadelphia - New Jersey - New York.

Atlantic incetosat

Sambata ce a trecut am facut (probabil) ultima iesire la Atlantic de anul asta, in Westhampton. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreodata o vreme asa de spectaculoasa cu valuri iesind din ceata. O ceata calda insa - foarte ciudat

Bombardament

Ieri a fost 23 August, insa nu am avut vreme sa postez pe blog. O fac astazi cu imagini aeriene din timpul bombardamentelor americane de dinaintea acestei zile (bombardamentul rafinariilor de la Ploiesti si bombardamentul asupra Bucurestilor)

Rafinariile Concordia-Vega 31 Mai 1944

Bucuresti 7 Mai 1944

Chitila Aprilie 1944

Bucuresti 28 iunie 1944

Rafinaria Romano-Americana (sic)

Creditul minier

B-24 zburand in formatie

Bombardier "Consolidated B-24 Liberator" deasupra rafinariilor de la Ploiesti

Otopeni

Rafinaria Romano-Americana

Rafinaria Xenia (?)

Opium

Un mic muzeu virtual cu imagini vechi si instrumentar de colectie din epoca Victoriana a fumatorilor de opium:
"Opium Museum"

"Apa Sambetei" - jurnal de carte (06)

Azi am trecut de 47 de mii de cuvinte.
Povestea primei parti e deja structurata si ma pot apuca sa o finisez, sa inchid situatiile nerezolvate sau sa dau lustru pasajelor terne.
Cred insa ca intai am sa printez ce am scris pana acum si am sa o citesc de la un cap la altul.

Calaretul Numit Moarte

Ieri am inchiriat un film rusesc (n-am mai vazut un film rusesc de nu mai stiu cand). In general cu filmele rusesti nu prea ai cum sa dai gres; cel putin eu nu-mi amintesc sa fi vazut un film rusesc care sa-mi displaca total, lucru pe care nu pot sa-l spun despre filmele altor culturi.
Asadar, ieri am vazut un film facut in 2005 pe numele lui "Calaretul numit moarte" (Vsadnik po imeni Smert) in regia lui Karen Shakhnazarov.
Scenariul e bazat pe fapte reale pornind de la cartea autobiografica a lui Boris Savinkov "Calul alb". (acest Savinkov, aveam sa aflu ca a fost un celebru terorist revolutionar implicat direct in asasinarea ducelui Serghei Alexandrovici Romanov).
Actiunea se petrece la Moscova in anul 1906. Personajul principal este Georges (personificarea lui Savinkov) conducatorul unei celule teroriste formata din alti patru oameni:
Vanya - un tanar poet patruns mai mult de dogmatica religiei decat de lupta de clasa - aflat sub o perpetua problema de constiinta intre porunca "sa nu ucizi" si iertarea tuturor pacatelor de catre Dumnezeu.
Fyodor - Un muncitor semi-analfabet hranit cu ura impotriva aristocratiei si a diferentelor sociale, care daca ar putea, i-ar ucide pe toti fara discernamant.
Heinrich - un student care este convins ca retorica fara fapta nu inseamna nimic, dar a carui dedicare si obedienta este pusa la indoiala pe parcursul filmului.
Erna - O tanara (cocainomana) al carei rol era sa fabrice bombele. Principalul factor care o determina sa se alature miscarii este dragostea pentru Georges.

Paradoxal, Georges este singurul care nu are motivatie (nici macar ideologica). El are doar scop - sa-l ucida pe duce. In ceea ce priveste relatia lui cu Erna, Georges raspunde afectiunii ei doar prin implicare sexuala; sentimental este atras de o alta femeie, Elena (fara sa conteze ca, aceasta din urma, este aristocrata si deci face parte din clasa impotriva careia el lupta).

Toate problemele de constiinta ale personajelor se invart in jurul complotului (comploturilor - pentru ca sunt cateva incercari esuate) impotriva ducelui Serghei Alexandrovici.
Imagistic, filmul este impecabil. Lumina, decorurile, Moscova in 1906... totul perfect.
Una peste alta, este un film care a meritat sa-l vad.
A... si sa nu uit: filmul e produs de Mosfilm (privatizat intre timp) care vad ca si-a pastrat clipul de introducere cu barbatul si femeia / secera si ciocanul.

Razboiul particular al lui Lenin

La cativa ani dupa revolutia bolsevica, mai exact in 1922, Lenin l-a insarcinat in mod direct pe Stalin sa conduca o operatiune ce avea "sa curete Uniunea Sovietica odata pentru totdeauna" In toamna acelui an doua vase incarcate cu "intelligentsia" Rusiei plecau din Petrograd. Au fost deportati atunci spre Paris, Berlin, sau alte locuri din Europa 160 de intelectuali indezirabili.
Despre toata aceasta operatiune Lesley Chamberlain a scris o carte: "Razboiul particular al lui Lenin".

Creativitate

Cand si cand ma uit la cuvintele cautate de Google atunci cand cineva aterizeaza pe blogul meu.
La popularitate conduce in procentaj de 23.21 % cuvantul "frizuri" .
Insa la capitolul creativitate, campionul absolut e cineva care a ajuns pe "Dictando" cautand pe Google cuvintele....."am cunoscut o curva Camelia".
Felicitari!
Insa mi-am pus intrebarea fireasca: daca a cunoscut-o deja, de ce o mai cauta pe internet?

Nate Hill

Azi, am sa scriu despre Nate Hill.
Cand te gandesti la "artist" ai sa zicem o imagine incetosata care seamana cu un tip in jur de 40 de ani, cu mustacioara, lavaliera, basca pe-o ureche si halat murdar de tempera. Nu lipseste paleta ovala din placaj.
Chiar daca artistul generic nu arata poate exact asa cum l-am descris, totusi, foarte putin probabil sa semene cu Nate Hill. Nate lucreaza cu ace chirurgicale, manusi de cauciuc, bisturiu si forceps, iar materialele le aduna de prin gunoaiele New-York-ului. Pe scurt, ia membre de la diferite animale moarte (soareci, pesti, pisici, serpi,etc) si le coase impreuna. Creatura hibrida care rezulta (si care nu seamana cu niciun animal stiut) este pusa intr-un borcan cu formol.
Am uitat sa zic. Nate Hill se crede Dumnezeu. A inceput sa rescrie Biblia si in paralel lucreaza la A.D.A.M (a dead animal man), un om facut din bucati de animal.
(am vrut sa pun si o fotografie din atelier - cu masa de lucru - dar m-am razgandit).